NURSINGUL PACIENȚILOR CU RUJEOLĂ

ARGUMENT

Prezentul proiect de absolvire, cu titlul „Nursingul pacienților cu rujeolă”, este structurat în doua părți, un teoretică și una practică, fiecare dintre acestea conținund câte două capitole:

Primul capitol cuprinde noțiunile de anatomie și fiziologie ale pielii, aceasta reprezentând un imens câmp receptor, datorită numeroaselor și variatelor terminatii ale analizatorului cutanat care informează centrii nervosi superiori asupra propritatilor si fenomenelor cu care organismul vine in contact.Structura acesteia include epidermul, dermul, hipodermul, anexele (unghiile, glandele sebacee și glandele secretorii).Funcțiile pielii în organism se refera la cea de rezervor de celule, funcția imunologică, funcția de ecranare, de comunicare, funcția de organ de simț, funcția de protecție.

De asemenea în finalul acestui capitol, am prezentat câteva informații despre mucoase, întrucât, pe lângă tegument, în rujeolă, și acestea sunt afectate.

Capitolul al doilea conține noțiunile teoretice despre această afecțiune  care este o boală acuta infecțioasă, extrem de contagioasă, determinată de un paramixovirus. În plus am evidențiat simptomatologia specifică acestei afecțiuni care cuprinde un triplu catar în perioada de debut însoțit de un enantem reprezentat de semnul Koplik, în perioada preeruptivă sunt prezente în triadă febra,catarul și enantemul, urmând ca în perioada de stare să se manifeste exantemul, cu o vizibilă alterare a stării generale, inapetență, tuse.

În perioada de convalescență dacă nu apar complicații se produc o reducere a febrei și dispariția catarului, persistând însă o pigmentare cutanată. Totodata in cadrul aceluiași capitol, este menționat tratamentul specific rujeolei care este în general unul simptomatic ce vizează administrarea de antitermice, antitusive, antiseptice, recurgându-se la antibiotic doar în cazul suprainfectării bacteriene. Diagnosticul rujeolei se bazează în general pe examenul clinic, iar profilaxia bolii se obține prin efectuarea vaccinului antirujeolic dar și printr- un bun triaj epidemiologic.

Capitolul 3 cuprinde rolul asistentului medical în îngijirea pacienților cu rujeolă, rol care derivă din funcțiile asistentului: îngrijirilor, transmiterea cunoștințelor, participarea în calitate de membru în calitate de membru în cadrul echipei de îngrijire). De asemenea, am prezentat problemele de dependență întâlnite în rujeolă ( hipertermie, durere, alimentație inadecvată prin deficit, adinamie, alterarea mucoaselor și tegumentelor, obstrucția căilor respiratorii etc. și obiectivele de îngrijire aferente acestora.

Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea unui pacient cu rujeolă constă în: măsurarea funcțiilor vitale, asigurarea repausului in pat, asigurarea igienei tegumentelor și mucoaselor, comunicarea cu bolnavii, prevenirea infecțiilor și a complicațiilor. În plus, asistentul medical este responsabil și de educația sanitară a pacientului , precum și a familiei acestuia.

Rolul delegat vizează respectarea și aplicarea tratamentului etiologic și asimptomatic, recoltarea probelor de sânge și de urină, pregătirea materialelor și a pacientului pentru aceste tehnici.

Capitolul 4 cuprinde studiile de caz, în care sunt dezvoltate etapele unui proces de îngrijire și anume: culegerea datelor despre pacienții studiați, analiza și interpretarea datelor care au fost colectate în legătură cu aceștia și cu nevoile acestora, după care, planul de îngrijire, aplicarea intervențiilor autonome și delegate.

În primul studiu de caz pacientul în vârstă de 20 de ani s-a prezentat la spital acuzând febră, eruptii cutanate, insomnie, cefalee, adinamie. După intervențiile aplicate bolnavul se află într-o stare fizică progresiv bună, acesta rămânând internat pentru supraveghere și tratament.

În cel de al doilea studiu de caz pacientul afectat de catarul respirator, de febră, de tulburări de somn, dureri de cap, anxietate, a beneficiat de următoarele intervenții:îngrijirea tegumentelor si mucoaselor, reducerea temperaturii corporale, administrare de medicamente cu efect simptomatic, de consiliere, iar în cele din urmă starea sa de sănătate este una favorabilă.

         În încheiere, doresc să precizez faptul că mi-am ales tema rujeolei pentru această lucrare de absolvire deoarece sunt pasionat de studiul afecțiunilor infecto-contagioase, de modul în care acestea apar, evoluează și dispar.

CAPITOLUL 1

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A PIELII

Pielea este un imens cămp receptor, datorită numeroaselor si variatelor terminatii ale analizatorului cutanat care informează centrii nervosi superiori asupra propritatilor si fenomenelor cu care organismul vine in contact.

In piele se găsesc receptorii tactili, termici, dureroși, de presiune si pentru vibrații.

Culoarea, aceasta este dată în primul rand de cantitatea și calitatea pigmentului natural (melanina), la care se adaugă și alți factori cum sunt: dispersiunea luminii prin grosimea epidermului, în special a stratului cornos, vascularizarea și prezența unui alt pigment de culoare galbenă (carotenul).

Pielea constituie invelisul protector si sensibil al oraganismului și se continuă, la nivel orificiilor naturale ale organismului, cu mucoasele. Este alcatuită, de  la suprafată spre profunzime, din trei straturi (anexa 1): epidermul, aflat în contact direct cu mediul estern, dermul si hipodermul sau țesutul subcutanat.

Epidermul este un epiteliu pluristratificat keratinizat. Profund, prezintă stratul germinativ, iar superficial, stratul cornos.

In epiderm nu pătrund vase, acesta fiind hrănit prin osmoză din lichidul intercelular. Epidermul conține, însă, terminații nervoase libere.este stratul cornos, alcătuit din mai multe rânduri de celule turtite, bogate în keratină, substanța care  le conferă rezistența necesară rolului de protecție.Stratul subiacent este alcătuit din cateva randuri de celule romboidale alungite numit “stratul granulos”, datorită grăunțelor de heratohialină.

Cel mai gros din straturi, stratul spinos sau mucos, cuprinzand aproximativ 50% din grosimea epidermului, este constituit din celule voluminoase poliedrice, așezate un mozaic, unite între ele prin niște filamente care le mențin strans legate și care în anumite boli sunt distruse, permițand dislocarea celulelor și apariția de leziuni de regulă buloase.

Cel mai profund este stratul bazal, format dintr-un singur rand de celule cilindrice, înalte, perpendiculare pe așa-numita membrană bazală de care sunt ancorate prin același tip de filamente. Este numit și stratul germinal, datorită rolului de a genera celulele care prin multiplicare și migrare spre suprafața, alcătuiesc celelalte straturi epidermice. Printre celulele bazale propriu-zise mai sunt presărate celule cu funcții speciale, celule melanocitare, care fabrică pigmentul melanic preluat apoi de celulele straturilor supraiacente, celulele Langerhans, cu rol în apararea imunitară.

Dermul este o pătută conjunctivă densă, în care se găsesc vase de sănge și limfatice, terminații nervoase si anexe cutanate (firele de păr si canalele glandelor exocrine). Este format dintr-un strat spre epiderm, numit dermul papilar, și un strat spre hipoderm, numit dermul reticular.

In stratul papilar se află papile dermice, care sunt niste ridicături tronconice. Pe suprafata degetelor, papilale sunt mai evidente și formează niste proeminențe numite creste papilare, a căror întiparire dă amprentele, cu importanta în medicina legală și in criminalistică.

Stratul reticular este constituit din fibre de colagen și fibre elastice formând fascicule groase. Elementele celulare sunt relativ rare.

Hipodermul este alcătuit din țesut conjunctiv lax, cu un număr variabil de celule adipoase. In hipoderm se află bulbii firului de păr, glomerulii glandelor sudoripare și corpusculii Vater-Pacini.

Anexele pielii

Din structura pielii fac parte și formațiuni speciale cum sunt perii, unghiile și glandele secretorii și anume glandele sebacee, care secretă grăsimea pielii (sebum), grăsime naturală și cele sudoripare, care produc sudoarea. Acestea sunt mai dezvoltate în anumite regiuni și la unele persoane pot secreta în exces generand stări supărătoare sau chiar patologice (hiperhidroza și seboreea). În general secrețiile acestea, prin aciditatea lor au un rol important în apărarea pielii împotriva infecțiile și a unor substanțe chimice nocive alcaline (detergenți).

Unghiile, constituite dintr-o keratină specială de aspect cornos, au un rol protector, dar primenirea lor continuă (creșterea de la rădăcină la extremitatea liberă se face în aproximativ 6 luni), făcand necesară tăierea lor, recomandabil cat mai scurt. Unghiile lăsate să crească cat mai lungi, ca și dezlipirea repetată și brutală a “pieliții” care aderă de ele de jur împrejur, pot favoriza, mai ales la gospodinele care vin des în contact cu detergenți sau sucuri dulci de fructe, infecții cu microbi si ciuperci (candida).

Spațiul liber de sub unghie constituie adesea un adăpost permanent pentru microbi, oaspeți liniștiți de obicei, dar care inoculați prin intermediul unor zgârieturi sau al unor leziuni preexistente (eczemă), dau infecții numite cu un termen general piodermite. Un traumatism uneori chiar neînsemnat al rădăcinii unghiei poate face ca aceasta să crească cu defecte inestetice.

Glandele sebacee. Sunt glande exocrine microscopice situate la nivelul dermului.Glandele sebacee sunt glande simple alveolare cu segmentele terminale ramificate. Din punctul de vedere al tipului de secreție, glandele sebacee sunt holocrine; ele elaborează un produs gras, numit sebum, care unge părul, apoi se întinde pe suprafața pielii. Cele mai numeroase glande sebacee se află pe cap, față și în regiunea superioară a spinării. Pe palme și tălpi ele lipses

Rolul pielii

Pielea noastră este cel mai mare organ al corpului și îndeplinește multe funcții. Un rol major îl reprezintă protecția, inclusiv împotriva factorilor agresori fizici cum ar fi frecarea, împotriva agenților infecțioși, precum și împotriva substanțelor chimice și radiațiilor ultraviolete dăunătoare. Pe lângă protecția împotriva forțelor externe, este și cel mai mare organ senzorial și primim o mulțime de informații despre lumea exterioară prin intermediul terminațiilor nervoase de la nivel cutanat. Aceste experiențe variază de la căldură, frig și durere până la atingerea reconfortantă a prietenilor și a persoanelor dragi.

Un alt rol major al pielii este de a regla temperatura corpului. Pielea noastră conține aproximativ 2-5 milioane de glande sudoripare și putem transpira până la 10 sau mai mulți litri pe zi în climă caldă pentru a ne ajuta corpul să se răcească. Când este frig, producția de transpirație și alimentarea cu sânge a pielii sunt reduse pentru a ajuta la conservarea căldurii în organele interne.

O altă funcție a pielii este aceea de sinteză a vitaminei D, prin influența benefică a razelor ultraviolete, deoarece sub influența acestora, se produce sintetizarea acestei vitamine.

De asemenea, pielea are rol în absorbția unor vitamine liposolubile(A, E, K) și chiar a unor medicamente (pe bază de corticosteroizi liposolubili); în sinteza unor substanțe: keratină, melanină.

Pielea mai prezintă și un alt rol important, și anume, pe cel de excreție. Prin sudoare se elimină unii produși metabolici inutili organismului, având prin această excreție un rol asemănător rinichilor, care elimină astfel de produși prin urină: uree, acid uric, săruri.

Alte funcții pe care le îndeplinește pielea sunt: funcția de rezervor de celule embrionare, care este utilă în transplantul de piele; funcția imunologică, în care sunt implicate celulele Langerhans; funcția de ecranare: pielea absoarbe și reflectă radiațiile solare; absorbția se face cu ajutorul pigmentului melanic care determină bronzarea pielii; expunerea excesivă la soare favorizează apariția cancerului de piele (efectul mutagen al radiațiilor solare); funcția de comunicare: pielea reflectă anumite stări emoționale, prin schimbarea colaaturii (palidă, roșie) și, poate semnaliza prezența unei boli (tegumentul icteric din hepatite).

Mucoasele reprezintă membrane care căptușesc organele cavitare și canalele care se deschid la exterior: urechi, nas și gât, fiind în continuarea pielii.

Mucoasele secretă mucus asigurand umiditatea şi lubrifierea organelor pe care le imbraca. Natura glan­delor şi secreţiei lor variază de la o mucoasă la alta in functie de rolul fiziologic al fiecăreia.

Mucoasele orale sunt de culoare roșiatică roz și linia interioară a gurii. Mucoasa orală continuă în afara gurii pentru a forma buzele. Deoarece membranele mucoase sunt predispuse la uscare atunci când nu sunt hidratate în mod adecvat, buzele se pot usca frecvent.

Mucoasele nazale sunt căptușite cu vasele mici de sânge care ajută la încălzirea și umidificarea aerului pe care îl respirați. Membranele mucoase sunt, de asemenea, căptușite cu cilia, structuri minuscule de păr, care ajută la captarea de resturi pe care le respirați. Cilia apoi deplasați resturile fie către partea din față a nasului sau spre partea din spate a gâtului.

Membranele mucoase ale urechilor reprezintă prima linie de apărare a urechii medii, care este în mod normal fără bacterii. La fel ca membranele mucoase nazale, mucoasa din urechi are cilia care se deplasează orice resturi spre deschiderea tubului eustachian. Tubul eustachian are, de asemenea, membrane mucoase cu cilia pentru a transporta resturile spre spatele gâtului pentru a fi înghițite, protejând urechea medie de a dobândi o infecție. Membranele mucoase din urechea mijlocie, de asemenea, secretă celule din sistemul imunitar, care poate fi de ce otita media cu efuziune (fluid în ureche) nu provoacă întotdeauna o infecție.

Mucoasele esofagiene funcționează împreună cu o porție musculară pentru a permite peristaltismul, care este procesul de mutare a alimentelor spre stomac. Peristaltismul funcționează într-o mișcare asemănătoare cu valul pentru a ajuta la mișcarea alimentelor. Membranele mucoase din esofag, de asemenea, conțin glande salivare minore care secretă bicarbonat în concentrații mari. Bicarbonatul ajută la neutralizarea acidului gastric refluxate.

Spre deosebire de țesuturile (pielea) din exteriorul corpului, membranele mucoase sunt protejate relativ de radiațiile ultraviolete și expunerea la vremuri. Acest lucru ajută membranele mucoase să rămână relativ neschimbate pe tot parcursul procesului de îmbătrânire.

Membranele mucoase se înlocuiesc, de asemenea, destul de repede. Există o convingere că membrana mucoasă începe să se subțieze cu vârsta înaintată, dar acest lucru nu are prea multă cercetare de susținere.

CAPITOLUL AL 2- LEA

NOȚIUNI TEORETICE DESPRE RUJEOLĂ

Definiție

Rujeola este o infecție virală acută, extrem de contagioasă, caracterizată prin febră, tuse, rinoree, conjunctivită, enantem (semnul Koplik) pe mucoasele bucale sau labială și o erupție cutanată maculopapulară generalizată.

Etiologie

Rujeola este produsă de un paramixovirus. Rujeola (ca și varicela) este extrem de contagioasă și se răspândește în principal prin mici picături eliberate din nasul, gâtul și gura unei persoane aflate în stadiul prodromal sau eruptiv precoce al bolii sau prin nucleii de picături transmiși aerian. Răspândirea indirectă prin persoane neinfectate sau prin obiecte este rară. Perioada de contagiune a bolii începe cu 2-4 zile înaintea apariției erupției și durează până la 2-5 zile după debut. Virusul dispare din secrețiile nazale sau faringiene în momentul în care iritația începe să se reducă. Persoanele care prezintă descuamare ușoară după iritație nu mai sunt contagioase.

Sindromul rujeolei atipice apare de obicei la persoane vaccinate anterior cu vaccinurile vechi cu virus rujeolic omorât, care nu mai sunt disponibile. Se pare că vaccinările cu virus rujeolic inactivat nu previn infecția cu virusul sălbatic și pot sensibiliza pacienții astfel încât expresia afecțiunii este semnificativ alterată. Cu toate acestea, sindromul rujeolei atipice poate să urmeze și vaccinării cu virus rujeolic viu, atenuat, probabil rezultând dintr-o inactivare insuficientă datorată depozitării inadecvate.

Epidemiologie

În absenţa vaccinării antirujeolice epidemiile durează 3-4 luni şi apar la fiecare 2-5 ani. Morbiditatea a scăzut dramatic în SUA, cu peste 95%, în urma vaccinării sistematice, de la 200.000-500.000 cazuri raportate anual până în 1963, la 1497 cazuri raportate în 1983, la C.D.C (Centers for Disease Control Atlanta, Georgia).

O treime din cazurile de rujeolă apar la persoanele vaccinate anterior datorită eşecului primar al vaccinării şi nu din cauza pierderii imunităţii.

Incidenţa maximă este la grupa de vârstă 5-19 ani şi se estimează că în SUA sunt receptivi la rujeolă 7 milioane adulţi tineri.

Cauzele majore care împiedică eliminarea rujeolei sunt:imposibilitatea vaccinării tuturor persoanelor receptive, eşecul primar al vaccinării,importul rujeolei din alte ţări.

De la începutul anului 1997 în România evoluează focare de rujeolă, în special, în colectivităţile organizate de copii. Ultima epidemie de rujeolă a evoluat în România între anii 1992 şi 1995, perioadă în care s-au înregistrat aproape 43.000 cazuri. Majoritatea cazurilor de rujeolă se caracterizează prin: afectarea copiilor mari, adolescenţilor sau tinerilor adulţi; evoluţie cu forme clinice uşoare sau medii; apariţia la persoane anterior vaccinate împotriva rujeolei. Explicaţia fenomenului este diminuarea în timp a imunităţii induse de vaccinul rujeolic la persoanele vaccinate în anii 1980 (vaccinarea rujeolei a fost introdusă, în România, în anul 1979). Pentru controlul focarelor de rujeolă Ministerul Sănătăţii a dispus vaccinarea persoanelor susceptibile în vârstă de până la 23 de ani, în colectivităţile organizate de copii, adolescenţi şi tineri adulţi.

Sursa de infecţie este reprezentată de omul bolnav, iar calea de transmitereeste aerogenă, prin contactul direct cu picăturile din secreţiile respiratorii ale persoanelor infectate. Este una dintre cele mai contagioase boli infecţioase.

Virusul rujeolic a fost izolat din secreţiile respiratorii ale bolnavilor, din perioada de invazie, până 48 ore după debutul erupţiei.

Patogenie

Pătrunderea virusului rujeolic în organism este urmată de multiplicarea sa în mucoasa respiratorie, urmată de viremia primară, în timpul căreia se produce invazia leucocitelor şi a sistemului reticulo-endotelial (SRE).

Celulele SRE necrozate eliberează virusul morbilos, care reinvadează leucocitele şi rezultăviremia secundară. Virusul rujeolic a fost propagat in vitro în limfocitele umane B, T şi monocite. Invazia directă a limfocitelor T la bolnavii cu rujeolă duce la depresia temporară a imunităţii mediate celular. Leziunile tractului respirator, exprimate prin edem şi pierderea cililor predispun la suprainfecţii bacteriene, ca otite medii şi pneumonii.

Mecanismele producerii semnului KOPLIK şi al erupţiei (rash) par similare, iar examenul microscopic al pielii şi membranelor mucoase evidenţiază celule gigante multinucleate.

Clasic, se consideră apariţia rash-ului, concomitent cu apariţia anticorpilor circulanţi şi terminarea contagiozităţii bolii. Există ipoteza că exantemul şi enantemul reprezintă hipersensibilizarea gazdei la virus, iar antigenul viral rujeolic a fost depistat prin imunofluorescenţă în celulele epiteliale şi endoteliale afectate.

Hipersensibilizarea este considerată a fi mediată prin imunitate celulară ducând la apariţia erupţiei rujeolice, deoarece s-a observat că bolnavii cu agammaglobulinemie prezintă rash rujeolic, iar bolnavii cu imunitate celulară deficitară dezvoltă pneumonie rujeolică cu celule gigante HECHT fără rash, fie după expunerea la virus rujeolic sălbatic, fie după vaccinare antirujeolică.

Imunitate

Imunitatea după infecţia rujeolică sau vaccinarea cu virus viu atenuat este durabilă toată viaţa, iar explicaţia posibilă rezidă în reexpunerea la virus sălbatic care are efect antigenic de rapel (boost), cu continuarea sintezei de anticorpi. Reinfecţia rujeolică este posibilă şi se exteriorizează numai prin creşterea titrului anticorpilor, fiind totdeauna asimptomatică.

I. Imunitatea celularărezultă din activarea limfocitelor T, care se traduce prin prezenţa fracţiunii solubile a receptorului IL-2 (interleukina 2) în ser, chiar înaintea erupţiei şi apoi timp de mai multe săptămâni, ca şi printr-o activitate citotoxică tradusă prin creşterea fracţiunii solubile a antigenului CD8. Acest fenomen asigură clearence-ul viral tisular.

Imunitatea celulară are un rol major în prevenirea rujeolei recurente, deoarece pacienţii cu agammaglobulinemie nu prezintă atacuri repetate de rujeolă, iar pacienţii cu nivel scazut de anticorpi sau răspuns humoral absent sunt protejaţi contra bolii de imunitatea mediată celular. Din a 15-a zi, în prima zi a erupţiei cutanate, debutează cleareance-ul viral şi în ziua a 19-a virusul este eradicat.

II. Imunitatea humorală este secundară stimulării limfocitelor B. Anticorpii apar la debutul erupţiei şi permit clearance-ul viral al sectorului circular.

Imunodepresia prealabilă infecţiei determină insuficienţa imunităţii specifice, care este incapabilă să împiedice o difuziune importantă şi prelungită a virusului morbilos, ceea ce determină apariţia formelor clinice extrem de severe ale infecţiei. În leucemii tratate cu imunodepresoare se observă pneumonia cu celule gigante Hecht, în care multiplicarea virală intensă în parenchiul pulmonar determină apariţia de sinciţii, asemeni culturilor de celule inoculate cu virus rujeolic.

Encefalita cu incluzii (measles encephalopathy during immunodepression – M.E.I.) apare pe acest teren, în 6 luni de la atacul rujeolic. Uneori survine o diseminare multiviscerală intensă a virusului rujeolic, acompaniată de celule gigante sinciţiale.

Toate formele clinice se acompaniază de mortalitate mare, pe fond de întârziere a clearance-ului viral şi de un titru redus de anticorpi serici.

Rujeola induce imunodepresie, care debutează cu 1-2 zile înaintea erupţiei şi persistă 1-6 săptămâni. Această imunodepresie favorizează suprainfecţiile oportuniste bacteriene, inclusiv tuberculoase, parazitare, micotice şi virale adesea grave, mai ales la copiii malnutriţi din ţările subdezvoltate.

Mecanismele fiziopatologice

Deşi sunt studiate, nu sunt încă elucidate:

I. Imunitatea celulară:

Negativarea reacţiilor de hipersensibilitate întârziată, de exemplu, IDR, la tuberculină sau DNCB (dinitroclorbenzen) – ca expresie a deficitului imunocelular.

Scăderea răspunsului blastogen al limfocitelor la antigenul tuberculos constatată şi in vitro;

Limfopenia globală şi circulantă cu repartiţia conservată a limfocitelor CD4+, CD8+ şi B. Anomalia este funcţională, evidenţiată in vitro prin scăderea proliferării limfocitare produse de mitogeni, în particular de fitohemaglutinină (FHA);

Efectul de retrocontrol al fracţiunii solubile a receptorului interleukinei 2, care s-ar fixa pe IL 2 liberă, sau ar smulge receptorii suprafeţei celulare;

Anomalia funcţională a anumitor monocite este probabilă şi s-a constatat producerea de prostaglandină E2 monocitară factor inhibitor al limfoproliferării;

Scăderea producţiei de interleukină 1- factor de stimulare al limfocitelor T;

Secreţia de către monocite a interferonului alpha, mediator al inhibării limfocitelor T;

Identificarea unui factor solubil, inhibitor al limfoproliferării stimulate de FHA;

Se citează drept cauză a depresiunii celulare depleţia cortexului timic şi alterarea corpusculilor Hassel.

II. Imunitatea humorală este redusă în rujeolă:

În vivo: scăderea răspunsului anticorpilor la vaccinul tifo-paratific;

În vitro: scăderea producerii de imunoglobuline de către celulele mononucleare sanguine infectate cu virus rujeolic şi stimulate de pokeweed mitogen (mitogen stimulant al limfocitelor T şi B);

De la maimuţe infectate accidental: deficit de imunoglobuline şi o mare receptivitate la infecţii bacteriene;

Un nivel crescut de IgE.

III. Imunitatea non-specifică:

Alterarea fagocitozei, prin deficitul funcţional al polinuclearelor, ca expresie a deprimării imunităţii non-specifice.

Simptomatologia

Incubaţia este de 10-14 zile, frecvent mai lungă la adulţi decât la copii. Incubaţia poate fi prelungită la 28 zile, dacă se administrează gammaglobulină în primele 3 zile de la contactul infectant.Sindromul rujeolei atipice poate debuta brusc, cu febră ridicată, toxicitate, cefalee, durere abdominală și tuse. Iritatia poate să apară după 1-2 zile, debutînd adesea pe extremități și poate să fie maculopapular, vezicular, urticarian sau purpuric. Poate să apară edemul palmo-plantar. Pneumonia și adenopatia hilară sunt frecvente, iar opacitățile nodulare din plămîni pot persista ≥ 12 săptămîni. Anomalii moderate până la severe ale raportului ventilație/perfuzie pulmonară pot produce hipoxemie semnificativă.

Perioada prodromală durează 3-4 zile şi coincide probabil cu viremia secundară, manifestându-se prin stare generală alterată, febră anorexie, conjunctivită şi simptome respiratorii ca: tuse şi coriză, mimând o infecţie respiratorie severă (catar oculo-nazal-bronşic). La sfârşitul perioadei prodromale, exact înaintea apariţiei erupţiei apare semnul Koplik (anexa 3) care este patognomonic pentru rujeolă (enantem). Leziunile constau din puncte alb-gri, pe o bază congestionată roşie, asemănătoare grăuntelor de nisip şi apar cel mai frecvent pe mucoasa opusă molarului al doilea. În cazurile severe poate cuprinde mucoasa bucală în totalitate. Acest enantem caracteristic dispare pe măsură ce erupţia progresează.

Perioada eruptivă este marcată de apariţia unui exantem eritematos sau maculopapulos (anexa 2), iniţial retroauricular, pe faţă, care progresează în sens cranio-caudal până la extremităţi, ultimele fiind incluse palmele şi plantele. Pe măsură ce se extinde erupţia devine confluentă, mai ales pe faţă şi ceafă. Erupţia durează frecvent 5 zile şi dispare de pe regiunile iniţial afectate fiind urmată de o pigmentaţie brună, eventual şi de o descuamaţie fină. Curba termică revine la normal, iar bolnavul este net ameliorat.

Perioada de convalescenţă (posteruptivă) este scurtă (3-6 zile) cu scăderea febrei, dispariţia fenomenelor toxice generale. Erupţia e înlocuită de pigmentaţia arămie, poate să apară o descuamaţie fină, furfuracee pe faţă, trunchi (nu şi palme, plante). În urma bolii rezistenţa imunologică e scăzută, existând o predispoziţie la infecţii bacteriene (streptococice, pneumococice, chiar tuberculoase).Boala necomplicată are durata de 7-10 zile, tusea fiind ultimul simptom care dispare.

Forme clinice

        După aspectul erupției:rujeola cu eruptie reliefata; rujeola cu eruptie miliara; rujeola cu eruptie buloasa; rujeola cu eruptie purpurica; rujeola cu eruptie confluenta.

Rujeola modificată sau mitigata (dupa administrare degammaglobuline in perioada de incubatie) are aspect atipic, frust, lipsind unele simtome, sau aparand intr-o forma discreta; simptomele catarale pot lipsi, iar eruptia consta dintr-un numar redus de pete risipite pe corp; aceasta forma poate aparea la 3-5 luni de la nastere, la sugarii care mai detin un rest de imunitate materna.

Rujeola fara eruptie apare la vaccinati sau la cei care au primit un material de imunizare pasiva, aceasta forma trebuie diagnosticata insa pe baze sigure: clinice, epidemiologice.

După intensitatea simtomatologiei:

1. Rujeola atipica are o perioada de invazie mai lunga -7 zile) sau mai scurta (1 zi); semnul Koplik apare tardiv, concomitent cu eruptia ( probabil prin modificarea reactivitatii organismului; in urma unei alte boli infectioase, sau prin unele tratamente medicamentoase administrate la inceputul bolii).

2. Rujeola atipica la imunizati cu vaccin inactivat. La copiii astfel vaccinati, s-a constatat aparitia, la cativa ani dupa vaccinare, a unei rujeole atipice si severe ( datorata sensibilizarii ), ceea ce a condos la renuntarea la acest vaccin.

3. Rujeola la copii malnutriti (rujeola tropicala). La copii subnutriti ( in special in regiunile tropicale din tarile in curs de dezvoltare ), evolutia rujeolii este deosebit de severa, cu frecvente complicatii si mortalitate mare ( pana la 50% ). La acestia viremia este persistenta, virusul rujeolic putand fi izolat pana la a 13-a zi.In limfocite, se gasesc cantitati mari de antigen viral, iar anticorpii hemaglutinanti si neutralizanti sunt in titru foarte coborat in sange.

4. Rujeola hemoragica, cutrombocitopenie, eruptie hemoragica, gingivorogii, epistaxis, metroragii, etc.,evolueaza grav, adesea mortal.

5. Rujeola hipertoxica, apare la copii mici sub 2 ani; se manifesta cu febra mare, dispnee accentuata, cianoza, insuficienta circulatorie, din cauza unui catar bronsic intens (bronsiolita capilara sau rujeola ,,sufocanta”).

După vârstă :

Rujeola este mult mai severa la copilul mic, prin frecventa mai mare a complicatiilor;de peste 7ori prin frecventa mai mare a complicatiilor; de peste 7 ori mai frecvente (87,9%), fata de copii mari (12%), mai acelor grave (bronhopneumonii, laringite, encefalite, suprainfectii bacteriene sistemice), precum si printr-o evolutie mai severa (forme hemoragice, forme hipertoxice mai frecvente), cu o letalitate de 2,2% (fata de 0,4 la copii mari). La sugari uneori mai ales in primele 6 luni, rujeola prezinta aspecte atipice (eruptie discreta si de scurta durata, febra mica, absenta semnului Koplik).

Adultii fac o rujeola intensa si suporta greu boala.

Retinopatia rujeolică (Maculopatia)

Retinopatia rujeolică apare la 6-12 zile după rash-ul cutanat şi se manifestă clinic prin cecitate acută. Poate sau nu să acompanieze encefalita rujeolică. În stadiul acut, edemul retinei, cu vase atenuate şi o figură stelară se văd la fundul de ochi. Ulterior, apare o retinopatie pigmentară secundară, cu aspect de “sare şi piper”. Corioretinita este complicaţia acută obişnuită în 30% din cazurile PESS, în care apar atrofie optică, edem papilar şi orbire corticală.

Rujeola”Modificată” (Mitigată)

Bolnavii cu un oarecare grad de imunitate pasivă la virusul rujeolic dezvoltă o formă extrem de uşoară de rujeolă, ca sugarii sub un an vârstă, cu imunitate transplacentară pasivă remanentă şi persoanele cu profilaxie cu gammaglobuline, după expunere la rujeolă.

Simptomele sunt variabile, iar semnele “clasice”: perioada prodromală, conjunctivita, semnul KOPLIK şi erupţia (rash) pot lipsi. Incubaţia se poate prelungi la 28 zile.

Rujeola atipică

Acest sindrom a fost descris la persoanele vaccinate cu virus inactiv, urmată rapid de vaccinare cu virus viu atenuat şi care au fost expuse la virusul sălbatic după mai mulţi ani. Aceşti bolnavi prezintă titrul anticorpilor foarte redus sau nedetectabil, iar după contactul cu rujeola nivelul anticorpilor creşte rapid la 1/100.000.

După o perioadă prodromală de una-două zile cu febră şi dureri, apare erupţia, dar spre deosebire de rujeola clasică, apare periferic şi poate fi urticariană, maculopapuloasă, hemoragică şi/sau veziculoasă. Diagnosticul diferenţial include: varicela, febrele hemoragice, purpura Henoch – Schonlein, erupţia medicamentoasă, sindromul şocului toxic (T.S.S). Bolnavul prezintă febră înaltă, edeme ale extremităţilor, infiltrate pulmonare interstiţiale, hepatită şi, ocazional, pleurezie. Bolnavul are evoluţie severă şi prelungită, cu cazuri mortale. Nu s-a izolat virusul rujeolic la aceşti bolnavi şi nu sunt contagioşi. Mecanismul patogenic al sindromului este considerat a fi unul de hipersensibilizare la virusul rujeolic, la o gazdă parţial imunizată. Vaccinului inactivat rujeolic îi lipseşte antigenul care stimulează anticorpii responsabili de prevenirea intrării virusului rujeolic în celule, ceea ce permite apariţia infecţiei rujeolice. Nu induce anticorpi la proteina F, un antigen care facilitează răspândirea virusului de la o celulă la alta. Aceasta explică paradoxul apariţiei rujeolei severe în pofida imunităţii parţiale.

Rujeola la imunocompromişi

Rujeola severă apare la bolnavii cu imunitate celulară deficitară sau compromisă, la cei trataţi pentru afecţiuni maligne, SIDA, sau imunodeficienţe congenitale cu aspect clinic de pneumonie ce celule gigante şi fără erupţie evidentă. Diagnosticul de certitudine, bolnavul prezentând un răspuns în anticorpi de nivel redus, se poate pune prin izolarea virusului din ţesuturile infectate sau evidenţierea antigenului rujeolic prin imunofluorescenţă.Aceşti bolnavi dezvoltă o formă cronică de encefalită asemănătoare PESS, asociată frecvent cu pneumonie. Rujeola severă este apanajul copiilor malnutriţi din ţările subdezvoltate, ca urmare a răspunsului imun mediat celular redus, secundar malnutriţiei.

Rujeola asociată cu sarcina

Este urmată de avort spontan sau naştere prematură, dar nu produce anomalii congenitale la făt.

Tuberculoza este agravată de rujeolă, secundar depresiei imunitare mediate celular produse de virus. Testul la tuberculină este negativ timp de o lună după rujeolă sau vaccinarea antirujeolică.

Complicații

Suprainfecțiile bacteriene se produc frecvent (consecutiv implicării tipice a tractului respirator în timpul rujeolei), ducînd la pneumonie, otită medie și alte infecții supurative. Rujeola produce o suprimare tranzitorie a hipersensibilității întîrziate, conducînd la o inversare tranzitorie a testelor cutanate la tuberculină și histoplasmină, anterior pozitive, și agravînd uneori o TBC activă sau reactivînd o TBC latentă. O exacerbare a febrei, modificarea formulei leucocitare de la leocopenie la leucocitoză, alterarea stării generale, durerea și prostrația sugerează o complicație infecțioasă bacteriană. Pacienții imunodeprimați pot dezvolta o pneumonie severă, progresivă, cu celule gigante, neînsoțită de iritație. Purpura trombocitopenică acută, uneori cu manifestări hemoragice severe, poate complica faza acută a rujeolei. Encefalita apare în proporție de un caz la 1000 pînă la 2000 de cazuri de rujeolă, de obicei la 2 zile pînă la 3 săptămîni după debutul iritației, adesea debutînd cu febră ridicată, convulsii și comă. În majoritatea cazurilor, numărul de limfocite din LCR se situează între 50-500/µl, iar nivelul proteinelor este ușor crescut. LCR normal în momentul simptomelor inițiale nu exclude encefalita. Evoluția poate să fie scurtă, cu recuperare în aproximativ 1 săptămînă, sau se poate prelungi, ducînd la afectare gravă a SNC sau la deces. Panencefalita sclerozantă subacută (PESS) se asociază adesea cu virusul rujeolei și este discutat mai jos.

Clasificarea complicaţiilor rujeolei

a) Legate de malnutriţia protein-calorică (MPC):

Pneumonia cu celule gigante Hecht cu evoluţie fecvent letală;

Emfizemul cervico-mediastinal cu origine în emfizemul pulmonar, legat de multiplicarea virală şi migrarea sa de-a lungul pediculilor vasculo-bronşici în mediastin şi teritoriul subcutanat cervico-toracic;

Keratita rujeolică punctată, apoi ulceroasă, cauză importantă de cecitate;

Encefalita cu incluzii;

b) Complicaţii secundare imunodepresiei rujeolice:

Suprainfecţie oportunistă posteruptivă (5 zile de la debutul erupţiei, 9 zile de boală şi 19 zile de la contagiune);

Bacteriene: majoritatea pulmonare: bronhopneumonii, stafilococii buloase; pleuropulmonare: piopneumotorax; otite purulente; suprainfecţia keratitei – cu drenaj purulent al ochiului; septicemii; tuberculoză pulmonară;

Virale: infecţia herpetică – frecventă şi severă; stomatite veziculoase febrile; keratite dendritice extensive bilaterale, urmate de cicatrici corneene şi cecitate; herpes diseminat, esofagian sau multivisceral; suprainfecţii cu adenovirus;

Amoebiază: colite multiulceroase amoebiene; abcese hepatice;

        Candidozadigestivă floridă – micoză oportunistă curentă.

c) Complicaţii neurologice (Anexa 4)

În encefalomielita acută, antigenul CD8 ( limfocite T – CD8+) este crescut în LCR, traducând activitatea celulelor efectoare citotoxice, asemenea celulelor autologe formatoare de mielină. S-au demonstrat similitudini între secvenţele polipeptidice ale virusului rujeolic şi proteina bazică a mielinei.

Anomalii EEG se observă la 50% din bolnavii cu rujeolă, fără simptomatologie sugestivă de afectare cerebrală, ceea ce pledează pentru invazia virală a SNC în cursul bolii, deşi numai 1/1000 până la1/2000 bolnavi dezvoltă semne clinice de encefalită. Virusul rujeolic a fost izolat prin cocultivare din creierul bolnavilor decedaţi cu encefalită rujeolică.

Incidenţa encefalitei rujeolice la copiii vaccinaţi cu virus viu atenuat este de 1/1 milion. Clasic se consideră că encefalita rujeolică are ca mecanism patogenic hipersensibilizarea ţesutului cerebral la virusul rujeolic, iar aceasta poate fi îndreptată atât împotriva antigenului viral, cât şi a antigenului cerebral al gazdei. Leziunile anatomo-patologice cuprind demielinizarea, glioza şi infiltrarea macrofagelor în apropierea pereţilor vasculari. Ele sunt similare encefalomielitei alergice experimentale, cu răspuns imun la proteina mielinică bazică şi distrugerea mielinei, care se demonstrează la 50% din bolnavi.

Panencefalita sclerozantă subacută (PESS)

PESS este o boală progresivă inflamatorie demenţială la copii, descrisă de Dawson în 1934, care a avansat suspiciunea de boală virală. În 1965 microscopia electronică a revelat nucleocapside paramyxoviruslike în corpii de incluzie din celulele cerebrale. Au fost demonstrate niveluri înalte de anticorpi antirujeolici în ser şi LCR şi antigen rujeolic în ţesutul cerebral, iar în 1969 un virus latent infecţios measles-like a fost izolat din celulele cerebrale în culturi derivate de la bolnavi cu PESS.

Este o boală rară. În SUA sunt raportate 40 cazuri noi anual, iar incidenţa pe glob variază de la 0,12 la 1,4/ milion, care ţin de diferenţe în diagnostic şi raportate. Majoritatea cazurilor provin din mediul rural, fiind frecvente în contextul nivelului economico-social scăzut, iar rata sexului este M/F= 3/1 sau mai mult.

Vaccinarea antirujeolică a scăzut dramatic incidenţa PESS, prin prevenirea rujeolei naturale. Intervalul între rujeolă şi debutul PESS este de la 6 luni la 18 ani, cu o medie de 7 ani.

Incidenţa PESS după vaccinul antirujeolic atenuat a fost estimată la 0,5-1,1/106 comparativ cu incidenţa de 5, 2-9, 7/106  după rujeola naturală.

Diferenţierea virusului lent din PESS de virusul rujeolic

Virusul rujeolic este prezent în PESS într-o formă latentă sau defectivă:

1. dificultatea cultivării din ţesutul infectat;

2. evidenţa la microscopul electronic a maturaţiei virale incomplete în celulele infectate, care duce la formarea defectivă şi sinteza redusă de proteină M (matrix);

3. la bolnavii cu PESS se constată absenţa relativă a anticorpilor la proteina M în ser şi LCR, în pofida titrurilor mari de anticorpi la alte proteine ale virusului rujeolic. Serul bolnavilor conţine benzi dense de IgG oligoclonate;

4. LCR şi extractele de ţesut cerebral conţin anticorpi la nucleocapsidă şi antigene de ribonucleoproteine ale virusului rujeolic; această observaţie sugerează imunizarea gazdei cu virus defectiv, asamblat incomplet şi fără anvelopă;

5. peste 50% IgG din LCR sunt specifice anti-rujeolice. Anticorpii IgM şi IgG sunt prezenţi în ser şi LCR, IgM fiind martorul unei infecţii persistente active, iar sinteza anticorpilor în LCR a fost dovedită cu radioizotopi legaţi de IgG;

6. ARN viral al PESS şi polipeptidele structurale diferă de cele ale virusului rujeolic;

7. virusul PESS este o variantă de virus rujeolic, mutaţia virusului survenind în timpul unei infecţii prelungite latente, existentă între episodul rujeolic clinic şi debutul PESS. Materialul genetic crescut din virusul PESS, demonstrat în experimentele de hibridizare ARN, sugerează posibilitatea ca acest virus să rezulte din recombinarea virusului rujeolic cu un al doilea virus încă necunoscut;

8. A fost postulată legarea posibilă de un papova virus şi o infecţie zoonotică.

Mecanismele răspunsului imun implicate în producerea PESS sunt exprimate prin niveluri înalte de anticorpi antirujeolici non-protectori, care pot fi dăunători gazdei, iar limfocitele bolnavilor cu PESS sunt citotoxice faţă de celulele ţintă infectate cu virus rujeolic.

Manifestările cliniceevoluează în trei stadii:

1. Debutul insidios cu declin intelectual şi comportament anormal;

2. După săptămâni – luni: convulsii, mioclonii, apraxie, tulburări vizuale cu deteriorare intelectuală severă, paralizii de nervi cranieni, corioretinită;

3. Rigiditate, reflexe exagerate, răspuns extensor plantar, tulburări profunde de conştienţă până la decorticare, frecvent cu myoclonus multifocal. Decesul, obişnuit după o infecţie intercurentă apare în luni la copii, sau ani la adolescenţi.

EEG este caracteristică, cu vârfuri periodice, sincrone, cu unde difazice de voltaj înalt 1-4/secundă şi unde ascuţite la fiecare 3-10 secunde. Leziuni profunde cerebrale sunt revelate de tomografia computerizată şi cercetările cu izotopi radioactivi.

Toate tratamentele utilizate nu au dat rezultate încurajatoare, deşi s-a utilizat o varietate de agenţi antivirali şi imunomodulatori, incluzând bromodeoxiuridina, iododeoxiuridina, amantadina, corticosteroizii, factorul de transfer şi interferonul. Numai tratamentul suportiv, inclusiv tratamentul convulsiilor, ca şi îngrijirea corespunzătoare a bolnavului comatos pot aduce o ameliorare a condiţiei pacientului.

Prognostic

În general, prognosticul rujeolei este bun, mai ales la copiii cu stare de nutriţie bună şi în condiţiile actuale de îngrijire. Letalitatea este mică, în medie 0.03 la 100 de bolnavi.

Prognosticul este influenţat de vârstă (mai grav la copii sub 2 ani), de starea de nutriţie (distrofie, rahitism) şi de unele asocieri morbide (scarlatină, tuberculoză), de sarcină şi în general de complicaţiile bronhopulmonare şi encefalitice care agravează prognosticul.

Diagnostic

Rujeola tipică poate fi suspectată la un pacient cu antecedente de expunere la rujeolă, cu coriză, fotofobie și semne de bronșită, iar înainte de apariția iritației diagnosticul poate fi pus numai prin identificarea semnului Koplik.

În majoritatea cazurilor, diagnosticul este stabilit prin prezența acestor pete, urmate de febră ridicată, alterarea stării generale și iritație cu progresia sa caracteristică craniocaudală. Cu toate că este rareori necesar, virusul poate fi depistat precoce prin colorația imunofluorescentă rapidă a celulelor epiteliale urinare și faringiene sau poate crește pe culturi tisulare; virusul este mai ușor de depistat, cu toate acestea, prin evidențierea unei creșteri a nivelului de anticorpi între serurile de fază acută și cea de convalescență.

Diagnosticul diferențial

Diagnosticul diferențial al rujeolei tipice include rubeola, scarlatina, iritațiile medicamentoase, boala serului, roseola infantum, mononucleoza infecțioasă, infecțiile cu adenovirusuri, cu echo- și coxsackievirusuri.Trăsăturile distinctive ale rubeolei includ evoluția sa ușoară cu simptome generale minime sau absente, ganglioni măriți (și de obicei sensibili) în regiunea postauriculară și suboccipitală, subfebră, formulă leucocitară normală, absența uzuală a unui prodrom recognoscibil și durată redusă. Scarlatina poate fi în primul rînd sugerată de faringită și de febră, dar leucocitoza existentă în scarlatină este absentă în rujeolă, iar morfologia iritației este distinctă. Erupțiile medicamentoase (de exemplu, după fenobarbital sau sulfamide) se aseamănă cu iritația rujeolica, dar, din nou, lipsește prodromul tipic, tusea și progresiunea cranio-caudală a iritației, iar palmele și plantele sînt cel mai frecvent implicate. În această situație, anamneza este importantă. Roseola infantum poate produce o iritație cutanata similara aceleia din rujeolă, dar se constată rareori la copiii > 3 ani. În general poate fi diferențiată prin temperatura inițială crescută, absența semnului Koplik și a stării generale alterate, iar iritația apare simultan cu defervescența.

Diagnosticul diferențial al sindromului rujeolei atipice este similar cu cel al rujeolei tipice; cu toate acestea pleiomorfismul iritației și semnele generale severe care se constată uneori pot sugera febra pătată a Munților Stîncoși, leptospiroza, varicela hemoragică sau infecție meningococică; alte diagnostice diferențiale includ anumite pneumonii bacteriene sau virale, colagenoze, cum ar fi AR juvenilă, și sindromul Kawasaki (sindrom ganglionar cutaneomucos). Antecedentele de expunere la rujeolă și administrarea anterioară a vaccinului cu virus inactivat sugerează diagnosticul, dar confirmarea diagnosticului poate să facă necesară izolarea virusului, studii serologice sau ambele.

Tratament rujeola

Tratamentul este simptomatic. Infecțiile bacteriene secundare necesită antimicrobiene adecvate. Vitamina A reduce morbiditatea și mortalitatea la copiii malnutriți cu rujeolă severă. La copiii > 1 an trebuie administrată vitamina A 200 000 UI p.o. timp de două zile (doza totală 400 000 UI) dacă există semne oftalmologice de deficiență de vitamina A, cu repetare după 4 săptămîni. Copiii fără semne oftalmologice de deficiență de vitamina A primesc o doză unică de 200 000 UI. Copiii între 6 luni și 1 an trebuie să primească o doză de 100 000 UI. Imunoglobulinele serice sunt ineficiente în encefalită; tratamentul simptomatic reprezintă singurul tratament disponibil.

Profilaxie

       Deși este considerată o boală a copilăriei, rujeola poate să apară la orice vârstă. În cazul adulților nevaccinați, aceștia pot face boala. În general, se acceptă faptul că adulții născuți în înainte de 1957 sunt în mod natural imuni la rujeolă, pentru că cei mai mulți au făcut boala în copilărie. Boala poate apărea, însă, la adulții născuți după această dată, care nu au fost vaccinați, complicațiile nefiind specifice doar copiilor, ci și adulților.

      În cazul copiilor, aceștia beneficiază de imunitatea pasivă primită de la mamă, iar vârsta de 12 luni este considerată ideală pentru vaccinare. În perioadele cu epidemii de rujeolă, aceștia pot fi vaccinați și mai devreme, la 8-9 luni. Pe de o parte, în ceea ce privește imunitatea pasivă a bebelușilor, unele studii citate de OMS susțin că aceasta se poate pierde la circa 2-3 luni după naștere, în cazul copiilor care nu sunt alăptați. Pe de altă parte, statistica și cazuistica medicală arată că cel mai mare risc de complicații din cauza rujeolei îl au copiii sub 5 ani.

     Prognosticul este în general bun, deoarece majoritatea cazurilor sunt rezolvate cu succes, iar rata de mortalitate este de 2-4 la mie.

Prevenirea actuală a bolii se face prin administrarea vaccinului cu virus viu atenuat în prima parte a celui de-al doilea an de viaţă. Există câteva ocazii în care se utilizează imunizarea pasivă cu gammaglobuline:

 Persoane cu risc înalt de dezvoltare a rujeolei severe sau fatale, receptive şi care au fost expuse la infecţie.

 Copii cu boli maligne, mai ales sub chimioterapie şi/sau radioterapie.

 Copii cu imunitate mediată celular deficitară.

 Sugari sub un an vârstă, expuşi la rujeolă, inclusiv nou-născuţi din mame cu rujeolă.

Eficacitatea imunizării pasive rezidă în administrarea sa în primele 6 zile de la expunere. Doza la sugari este de 0,25 ml/kg imunoglobuline (IG) administrate intramuscular. La aceşti sugari se va administra vaccin rujeolic viu atenuat la vârsta de 15 luni (American Academy of Pediatrics, 1988).

La copii imunocompromişi, receptivi şi expuşi la infecţia rujeolică, doza este dublă 0.5 ml IG/kg intramuscular, până la doza maximă de 15 ml.

Dozele mari de IG intravenos, administrate la intervale regulate, protejează copii cu infecţie cu VIH (HIV) şi SIDA în cazul expunerii la rujeolă (CDC, 1988).

Imunizarea activă împotriva rujeolei s-a dezvoltat din 1960, iar licenţa vaccinului în SUA s-a dat din 1963. Vaccinul inactivat a fost retras din 1968 după recunoaşterea rujeolei atipice, la primitorii acestui vaccin. Primul vaccin cu virus viu atenuat a fost cu tulpina Edmonston B. Ulterior a fost înlocuit cu vaccin mult mai atenuat ca SCHWARZ şi ATTENUVAX, iar din 1976 au fost vaccinaţi sistematic toţi copiii sănătoşi de la vârsta de 15 luni.

Administrarea corectă a vaccinului este asociată cu persistenţa imunităţii cel puţin 16 ani, 95% din copiii cercetaţi ştiinţific experimental răspund serologic la vaccinul administrat în aerosoli, care induce răspuns imun la peste 6 luni vârstă. Reacţiile postvaccinale includ febră tranzitorie şi erupţie la 5-15% din copii.

Deoarece rujeola evoluează sever la adulţi, este recomandată vaccinarea antirujeolică.

Cauzele aparente ale “eşecului vaccinării” pot fi: stocarea improprie a vaccinului la temperaturi peste 4 °C; utilizarea diluantului necorespunzător pentru vaccinuri liofilizate; expunerea vaccinului la lumină sau căldură;

Vaccinarea în prezenţa unor niveluri reduse de anticorpi pasivi – în special sugari imunizaţi la vârsta de 12 luni sau mai mică, care nu au pierdut anticorpii materni antirujeolici IgG, transmişi transplacentar, sau la copii care au primit IG cu 1-2 luni înaintea vaccinării, sau dacă au primit vaccin + IG sau vaccin inactivat. Se recomandă revaccinarea copiilor, care au primit vaccin viu atenuat înaintea vârstei de 12 luni.

Contraindicaţii ale administrării vaccinului:

Persoane cu imunitate mediată celular deficitară şi gravide.

Afost raportată rujeola fatală la copiii cu SIDA, deşi s-a raportat imunizarea fără riscuri la 63 copii infectaţi cu VIH (HIV), ceea ce susţine recomandarea administrării vaccinului viu atenuat la copiii infectaţi cu HIV asimptomatici, la vârsta de 15 luni (CDC 1986,1988).

Persoanele receptive la rujeolă şi care sunt expuse infecţiei vor fi vaccinate pentru prevenirea bolii, cu excepţia sugarilor mici, gravidelor şi bolnavilor imunocompromişi. Vaccinurile administrate rapid după expunere pot preveni apariţia bolii clinice deoarece perioada de incubaţie a vaccinului rujeolic este de 7 zile, comparativ cu perioada de 10 zile a rujeolei clinice.

Rujeola poate apărea la 2-5% din persoanele vaccinate, la care seroconversia a eşuat dupa doza iniţială de vaccin. Din anul 1989, în SUA se recomandă o schemă de vaccinare antirujeolică cu două doze.

În anul 1990, au fost raportate în SUA la CDC mai mult de 25.000 de cazuri de rujeolă cu 89 decese, iar în 1991 incidenţa a scăzut semnificativ la 9.643 cazuri.

Aproximativ jumătate din cazuri au fost vaccinate şi sunt considerate ca eşecuri ale primovaccinării, ceea ce a dus la instituirea de rutină a utilizării schemei de vaccinare cu două doze de vaccin antirujeolic la toţi copiii.

Prima doză trebuie administrată la vârsta de 12-15 luni. Grupa de vârstă de 12 luni este special indicată pentru ariile cu un risc înalt de rujeolă la preşcolari, incluzând oraşele cu număr mare de copii nevaccinaţi şi ariile cu epidemii recente la preşcolari sau cu transmisie persistentă a bolii la această grupă de vârstă. Nivelurile joase de anticorpi materni de la mamele vaccinate în epoca actuală pot duce la rate mai înalte de seroconversie după vaccinarea la vârsta de 12 luni, decât în trecut, când majoritatea anticorpilor materni proveneau după boala naturală. A doua doză trebuie administrată fie la intrarea în grădiniţă, la vârsta de 4-6 ani, fie aproximativ la vârsta de 12 ani.

Epidemiile de rujeolă care apar în licee şi facultăţi sunt rezultatul aglomerării, cu creşterea riscului pentru cei receptivi de a veni în contact.

Toţi cei care au primit două doze de vaccin vor fi revaccinaţi cu o a doua doză, iar cei nevaccinaţi vor primi două doze la minimum o lună de zile interval. Aceleaşi recomandări se aplică şi personalului medical, mai ales în spitale cu risc înalt, din oraşele mari. Vor fi consideraţi susceptibili de a contacta rujeola toţi indivizii care nu au primit două doze de vaccin antirujeolic viu atenuat, care nu au avut rujeolă sau nu prezintă în ser anticorpi specifici detectabili.

Nu s-au semnalat efecte adverse după revaccinarea antirujeolică. În prezent se semnalează cazuri în care imunitatea indusă de vaccinul antirujeolic dispare cu timpul. Rujeola nu are un tratament specific, iar bolnavii beneficiaza de terapie suportivă cu antipiretice şi fluide. Suprainfecţiile bacteriene trebuie tratate prompt cu antibioticele adecvate, dat profilaxia suprainfecţiilor cu antibiotice nu are valoare şi este total contraindicată. Terapia experimentală cu interferon nu este utilă în tratamentul rujeolei şi complicaţiilor sale.

Rujeola este bine controlată, în ţările care practică vaccinarea antirujeolică sistematică cu vaccin viu atenuat, dar rămâne o problemă serioasă de sănătate publică în ţările subdezvoltate.

Rujeola evoluează de regulă benign, iar vindecarea este regula, dar pot apărea complicaţii severe respiratorii şi din partea SNC, care sunt “ameninţătoare pentru viaţă”.

CAPITOLUL AL 3- LEA

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENȚILOR CU RUJEOLĂ

Conceptul de nursing al Virginiei Henderson are la bază 14 nevoi fundamentale, cu, componentele bio-psiho-sociale, și culturale ale individului. Conform acesteia, asistenta medicală trebuie să aibă ca și țel al profesiei, atingerea de către pacient a independenței acestor nevoi principale. Nevoile descrise de către Virginia Henderson sunt nevoi fundamentale, vitale și esențiale ființei umane. Atingerea gradului de independență a acestor nevoi asigură pacientului starea de bine, atat fizică, cat și mentală.

Planul de nursing al asistentei trebuie să conțină demersuri și acțiuni care duc la satisfacerea acestor nevoi esențiale. Intervențiile pe care aceasta le efectuează în cadrul procesului de îngrijire derivă din funcțiile pe care le are de îndeplinit o nursă:

Funcțiile asistentei medicale:

a) acordarea îngrijirilor de promovare, prevenire, curative, de recuperare sau de sprijin a indivizilor, familiilor și grupurilor;

b) transmiterea cunoștiințelor și formarea abilităților în domeniul sănătății în randul pacienților, altor beneficiari, personalului din sistemul de sănătate si a celor aflați în procesul de formare;

c) participarea în calitate de membru în cadrul echipei de îngrijire, ceea ce presupune solide cunoștiințe în domeniul comunicării, realizării relațiilor interpersonale bazate pe respect reciproc și înțelegere a rolului propriu și a celorlalți profesioniști, implicare activă și responsabilă în luarea deciziilor, informarea autorităților, mass mediei, etc.

d) îmbunătățirea practicii clinice printr-o gandire critică, aprecierea și utilizarea cercetărilor existente în domeniu pe plan național și internațional și dezvoltarea abilităților necesare pentru efectuarea cercetării.

            Asistentul medical este unul dintre elementele principale în procesul de îngrijire al unui pacient cu rujeolă, procesul de îngrijire cuprinde cinci etape care urmează un parcurs succesiv, având ca finalizare obținerea independenței în nevoile afectate ale bolnavului.

Cele cinci etape ale procesului de nursing sunt: culegerea de date, analiza și interpretarea datelor, planificarea îngrijirilor aplicarea intervențiilor și evaluarea acestora.

            În culegerea de date ale unui pacient care sufera de rujeolă pot fi prezente urmatoarele semne și simptome: febră, tuse seacă, secreții nazale, apoase, durere de gât, ochii inflamați, petele kolpik, erupție cutanată, lipsa poftei de mâncare, astenie, irascibilitate.

            În urma analizei și interpretarii datelor pot fi indentificate urmatoarele probleme de dependență în rujeolă:

Hipertermie-legată de procesul infecțios, manifestată prin frisoane, piele fierbinte

Obstrucția căilor respiratorii- legată de inflamația mucoasei nazale, de rinoree, inflamația mucoasei laringiene

Dispnee cu polipnee, din cauza febrei

Tuse-legată de catarul traheo-bronșic

Alterarea integrității mucoaselor și a pielii, legată de enantem și exantem

Potențial de deficit de lichide (deshidratare), legat de vărsături, transpirații

Intoleranță la activitați din cauza febrei, slăbiciunii

Risc de infecție a mucoasei bucale=stomatita(bacteriană sau micotică) mai ales la copiii subnutriți sau din lipsa de igienă a cavitații bucale

Potențial de complicații ale aparatului respirator, digestiv, ale sistemului nervos-encefalită-legatde scăderea rezistenței generale (procesul infecțios, febră, vărsături, inapetență)

În etapa planificării intervențiilor asistentul medical stabileste în cazul pacietului cu rujeolă următoarele obiective de îngrijire:

O diminuare a febrei, temperatură in limite normale, odată cu pălirea erupției (o creștere a febrei în această fază este semn de complicații)

Diminuarea a catarului nazal si traheo-bronșic

Un ritm respirator regulat

Căi respiratorii permeabile

Diminuarea tusei

Să fie echilibrat hidroelectric (să nu prezinte semne de deshidratare)

Să nu prezinte infecții la nivelul mucoaselor și tegumentelor

Să nu prezinte complicații

Să i se amelioreze confortul fizic și psihic

În atingerea obiectivelor de îngrijire propuse în scopul obținerii independenței pacienților cu rujeolă, asistentul medical ține cont de particularitățile pe care le prezintă această boală infecto-contagioasă  și aplică intervenții care rezultă atât din rolul autonom, cât și din rolul delegat pe care le prezintă meseria de asistent medical:

INTERVENȚIILE DELEGATE ALE ASISTENTULUI MEDICAL ÎN

ÎNGIRJIREA PACIENTULUI CU RUJEOLĂ

Rolul asistentului medical în administrarea tratamentului

În rujeolă asistentul medical se asigură, în principal, de respectarea și aplicarea tratamentului simptomatic:

Tratamentul simptomatic:în cazul febrei, se administrează antitermice (ibuprofen, paracetamol ), pentru tuse antitusive, medicamente pentru reluarea tranzitului intestinal în limite fiziologice, preparate perfuzabile cu vitamine pentru reechilibare nutriționala și hidro-electrolitică.În cazul suprainfectării bacteriene se vor administra antibiotice conform rezultatului antibiogramei, înainte de administrarea antibioticului făcându-se testarea la acesta prin intermediul injecției intradermice.

Rolul asistentului medical în administrare medicamentelor viează pregatirea medicametelor pentru administrare, pregătirea pacientului pentru asimilarea acestora și urmărire efectelor terapeutice sau adverse ale medicației.

De asemenea asistentul medical respectă regulile generale de administrare ale medicamentelor: verifică valabilitate și calitatea medicației, urmează calea de administrare recomandată de medic, administrează medicamentele în doza și concentrația indicată, respectă orarul de administrare și somnul pacientului, este atent la incompatibilitățile care pot exista între medicamente etc.

Rolul asistentului medical în recoltarea de produse biologice și patologice pentru probele de laborator:

În general în cazul rujeolei diagnosticul se pune pe baza examenului clinic, însă pentru excluderea altor afecțiuni se pot efectua diverse investigații uzuale. În acest sens se recoltează analize de sânge, de urina, materii fecale, salivă, exsudat faringian.

        Reprezentativ pentru rujeolă este determinarea răspunsului serologic față de virus, anticorpii specifici de tip IgM sunt detectabili după aproximativ doua zile după apariția erupției iar nivelul acestora creste semnificativ după zece zile și persistă o luna.Anticorpii IgG în cazul recoltării sângelui pentru determinarea anticorpilor antivirus rujeolic, asistentul medical pregătește fizic pacientul, îi recomandă să nu mănânce înainte de recoltare, se ocupă de pregătirea materialelor necesare tehnici folosindu-se un vacutainer fără anticoagulant, apoi asistentul recoltează aproximativ 2ml de sânge venos, din care prin centrifugare se va separa serul, apoi asistentul medical trimite proba la laborator pentru analiză.

De asemenea, recoltează probe de sânge pentru BIOCHIMIE – 6 ml, vacuetă cu capac roșu, VSH – 2 ml, vacuetă cu capac negru; hemoleucograma – 2-3ml, vacuetă cu capac mov, acestea având subtanță anticoagulantă, fapt ce necesită din partea asistentului medical efectuarea unor mișcări de omogenizare a sângelui cu aceste subtanțe.Recoltarea acestor probe se va face a jeun.

Rolul asistentului medical în efectuarea investigațiilor paraclinice

În rujeolă în afară de recoltările pentru depistarea anticorpilor nu există investigații paraclinice specifice (acestea putând fi utilizate dar în cazul formelor complicate ale rujeolei), totuși, asistentul medical poate pregăti și supune bolnavul cu rujeolă la efectuarea EKG, EEG.

În cazul electrocardiogramei, asistentul medical pregâteste pacientul pentru tehnică, aplică atât electrozi centrali, cât și pe cei periferici, înregistrează rezultatul EKG pe care îl transmite medicului spre interpretare, apoi îngrijește pacientul după explorare. Pentru realizarea electroencefalogramei asistentul de asemenea se ocupă de pregătirea psihică și fizică a pacientului, de pregătirea materialelor necesare și de asistarea medicului în timpul explorării, precum și de îngrijirea pacientului după efectuarea investigației.

Relevant pentru stabilirea diagnosticului de rujeolă este examenul clinic, în care asistentul medical este cel care trebuie să creeze condițiile necesare realizării acestuia. În plus, tot asistentul este cel care pregătește bolnavul pentru examinare, apoi ajută medicul în realizarea acesteia, după care se ocupă de reorganizarea locului de munca și de îngrijirea ulterioara a pacientului.

Rolul asistentului medical în administrarea vaccinului

Prevenirea actuală a bolii se face prin administrarea vaccinului cu virus viu atenuat.

Această tehnica presupune introducerea unei substanțe medicamentoase în țesutul muscular sau subcutanat prin intermediul unui ac atașat la o seringă.

Această tehincă este efectuată de asistentul medical, locul de elecție este regiunea deltoidă.Poate fi administrat și în zona antero-laterală a coapsei, nu se recomandă administrarea în regiunea fesieră.

Vaccinul trebuie administrat obligatoriu subcutanat la pacienți cu trombocitopenie sau cu orice tulburare de coagulare.

Asistentul medical pregătește materialele necesare pentru efectuarea vaccinului, realizează pregătirea fizică și psihică a copilului și instruiește părintele cum să țină copilul, dacă acesta este agitat din cauza mediului nou în care se află.

Poziția corpuluivariază în funcție de vârsta și nivelul de cooperare al copilului.

Asistentul medical trebuie să respecte regulile de asepsie, igienă a mâinilor (spălarea cu apă și săpun și o substanță antiseptică bazată pe alcool, purtarea mănușilor este obligatorie).

După pregătirii tehnicii, asistentul medical trece la executare tehnicii.

Dezinfectează locul de puncție cu alcool sanitar, tegumentul se va lăsa să se usuce, se folosesc doar seringi și ace de unică folosință. Injecția subcutanată este administrată de către asistentul medical în unghi de 45º față de piele, iar pielea trebuie plicăturată și nu întinsă. Injecțiile intramusculare trebuie administrate cu acul la un unghi de 90º față de piele, iar pielea trebuie întinsă.

După administrarea vaccinului și retragerea acului se aplică un tampon cu alcool, locul inoculării nu se masează.

După tehnică, asistentul medical urmărește starea generală a pacientului și realizează reorganizarea locului de muncă.

Rolul asistentului medical în recoltarea exudatului faringian

            Scopul acestei tehnici este acela de adepista germeni patogeni in vederea tratamentului și depistarea agenților patogeni la purtatori sanatoși, efectuarea antibiogramei.

            Asistentul medical pregatește pacientul psihic, pentru efectuarea tehnicii, anunțând pacientul de efectuarea acestia și i-se explică tehnica. Asistentul medical anunță pacientul să nu mămânce, să nu bea apă, să nu facă gargară înainte de efectuarea tehnicii.

Asistentul medical se spală pe mâini și se dezinfectează cu alcool, își pune masca și mănușile de protecție, invită pacientul să deschida gura și inspecteaza fundul de gât, deschide eprubeta cu tamponul faringian, asistentul apasă limba cu spatula linguală sterilă,șterge depozitul faringian și amigdalian, iar dacă este cazul, dezlipește și o porțiune din falsa membrană;

Se retrage tamponul fără să se atingă dinții, limba sau obrajii, se introduce tamponul repede în eprubetă și se închide repede eprubeta cu dopul (sau se introduce tamponul în mediul de transport sau, direct, pe mediul de cultură).

Se etichetează proba și se trimite la laborator.

După efectuarea tehnicii asistentul medical își da jos mănușile și se spală pe mâini cu apă și săpun.

INTERVENȚIILE AUTONOME ALE ASISTENTULUI MEDICAL ÎN

                               ÎNGIRJIREA PACIENTULUI CU RUJEOLA

        Asistentul medical este persoana care ia în primire pacientul în secția de infecto-contagioase, îi prezintă acestuia structura secției, îi prezintă apoi salonul în care acesta își va petrece perioada de internare.

        Secția de infecto-contagioase este una cu un regim special în care accesul este unul limitat.

Are loc izolarea pacienților cu rujeola în saloane separate în funcție de stadiul de evoluție al bolii, dezinfecția este continuăși se respectarea circuitele funcționale aseptice și septice, procedeele corespunzătoare de curățenie deoarece pot constitui în metode eficiente care pot contribui în prevenirea răspândirii acestei boli infecto-contagioase.

Personalul medical trebuie să respecte normele de igienă și epidemiologice prin purtarea echipamentului de protecție, pentru a nu transmite pacienților atât cu rujeola, cât și celorlalți vreo infecție.

În plus, este recomandat ca asistenții medicali care se ocupă de bolnavii cu această afecțiune transmisă pe cale aerogenă să evite contactul cu pacienții care suferă de alte boli, în plus este de evitat și contactul cu obiectele posibil contaminate cu secrețiile eliminate de pacientul rujeolic. Dacă, din diverse motive, acest lucru nu este posibil, asistentul medical poate apela la purtarea unui echipament de unică folosință, suprapus, care să fie înlăturat imediat după ieșirea din saloanelor pacienților.

Asigurarea condițiilor de mediu și de confort: salonul în care pacientul cu rujeolă este internat trebuie să fie unul curat, bine aerisit, cu o temperatură favorabilă organismului: 20-22 ºC, de preferat să aibă o bună luminozitate. Atmosferadinsalontrebuie săfiecâtmaiprimitoareşi liniştitoare,paturile săfiedistanţate pentruca pacienţii sănu sederanjezereciproc,mobilierulsăfieesteticşiuşorlavabil.Asistentamedicalăareroluldeaasigurabolnavilorcălduranecesarădinsalon,eitrebuieferiţidefrig. Linişteaesteprimordialăşifoarteimportantăpentrupacienţi.Înacestscop,asistentavaaveagrijăsăînlăturetoţiexcitanţiiauditivi,olfactivisaugustativicuefectenegativeasuprasistemuluinervos.Încondiţiilespitalizării,patulreprezintăpentrupacientmobilierulcelmaiimportantdinsalon,aicipetrecându-şimajoritateatimpului.Patultrebuiesăfiecomod,dedimensiunidiferite,pentruasatisfaceatâtcerinţele deodihnă ale pacientului cât şi pentrumanipularea lui decătrepersonalul de îngrijire și să fie prevăzut cu cearșafuri, cu perne și pături curate și moi.

Asistentul medical trebuie să urmărească funcțiile vitale ale organismului: tensiunea arterială, puls, respirație și temperatură, modificările negative constante ale acestora reprezentând simptome de debut ale complicațiilor bolilor infecto-contagioase.

Rolul asistentului medical în monitorizarea funcțiilor vitale constă în pregătirea materialelor pentru tehnică, pregătirea fizică și psihică a pacientului în realizarea tehnicii, efectuarea măsurării parametrilor și notarea lor în foaia de temperatură.

Asistentul medical măsoară funcțiile vitale de doua ori pe zi, dimineața și seara, dar și în cursul zilei, dacă situația o impune, așa cum se întâmplă în cazul pacienților cu rujeolă care atât în perioada de debut cât și în perioadele preeruptivă și eruptivă prezintă febrilitate.

        Reducerea febrei este un obiectiv important în rujeolă și se poate realiza prin mai multe metode:

Comprese reci (10 – 15 grade C) aplicate pe cap, torace sau trunchi. Dacă tegumentele devin cianotice se întrerupe aplicația compreselor. Asistenta medicală schimbă compresele la interval de 10-15 minute, de 3-6 ori, pană când se observă scăderea temperaturii cu 1 – 2 grade Celsius.

        Împachetarea în cearceafuri umede, la 10 – 15 grade C, care se schimbă din 5 în 5 minute.

        După împachetări, asistenta șterge tegumentele bolnavului cu prosoape uscate;

        Baia rece sau moderată: dacă temperatura bolnavului nu a scăzut, asistenta medicală îi pregătește o baie rece (33 grade C) sau moderată (35 grade). Durata băii este de 8-10 minute; dacă apare cianoza tegumentelor și stare de colaps, baia se întrerupe.

        Baia este eficientă dacă tegumentele devin hiperemice, bolnavului i se amplifică mișcările respiratorii și i se intensifică bătăile cardiace.

        Ventilare (răcire) sau cu un burete umed călduț, prișnițe, cameră bine aerisită;

 De asemenea, asistenta medicală urmărește aspectul și cantitatea de urină și materii fecale emise, îngrijindu-se de evacuarea în caz de retenție (în plus, asistentul medical va avea grijă ca bolnavul în stare gravă să fie servit cu plosca și urinarul bine dezinfectate), precum și starea generală a bolnavului și, dacă apar modificări care pot prezenta un pericol pentru evoluția optimă a sănătății pacientului, acestea vor fi comunicate medicului.

De asemenea pe lângă eliminarile de urină și materii fecale asistentul medical poate urmări rinoreea care în perioda eruptivă poate deveni mucorupulentă.

Supravegherea faciesului, comportamentului și tegumentelor pacientului cu rujeolă.

Este important ca asistentul medical să urmărească evoluția leziunilor eruptive pe care pacientul le are pentru a identifica dacă există sau nu diverse complicații.Unaltlucruimportantpecareasistentamedicalătrebuiesăîlvizezeesteexpresiafeţei.Aceastapoateindica:anxietate,disconfort,durere,iritabilitate,nelinişte,agitaţie.Easemodificăînfuncţiedestareageneralăapacientului. Comportamentul pacienților cu rujeolă poate fi unul irascibil în cazul în care disconfortul este mare sau din contra poate fi unul letargic. În plus, asistenteimedicaleîirevineobservareapoziţieipacientuluiînpat.Poziţiaadoptatădecătrepacientajutăasistentamedicalăsăvadămaibinecareestecuadevăratstareapacientului,atitudineasafaţădeboală,tratament,îngrijireşimaialesfaţădepersonalulmedical.

Rolul asistentului medical în asigurarea alimentației pacientului cu rujeolă

Pacientul cu rujeolă prezintă o alterare a stării generele fiind afectate inclusiv apetența.

În acest sens asistentul medical trebuie să stimuleze pacientul să se alimenteze corespunzător, îi explică importanța pe care prencipiile alimentare diversificate o au asupra organismului, asupra recuperării stării de sănătate în urma luptei cu agentul patogen.

Pentru menținerea echilibrului nutrițional, hidroelectrolitic, care are de suferit în perioadele febrile ale pacientului, asistentul medical administrează un regim hidro-lacto-zaharat cu supe de legume, zeamă de compot, sucuri de fructe, lichide zaharate, vitamine din abundență.

După perioada febrilă, pot fi introduse în alimentație și fructe crude, făinoase, legume preparate cu unt sau ulei, biscuiți. Acest regim este menținut timp de aproximativ 3 săptămâni, iar, dacă totul evoluează fără complicații, se adaugă și carne, ouă, brânzeturi, dar, în mod treptat.

Hidratareaestefoarteimportantăpentruaceastăcategoriedebolnavi.Asistentamedicalăareroluldeamonitorizabilanţulingesta-excreta.Pentrusatisfacereasenzaţieidesetesevoradministralichidenutritive.Suntindicatesucurileproaspetedefructe,înspecialdecitricedeoareceauunnivelcrescutdevitaminaCşifibre,caresuntfoarteeficienteîntratareasimptomelor.Seinterziceconsumuldebăuturicarbogazoase.Adulții sunt încurajați să bea 2-3 litri de lichide în 24 de ore.

Rolul asistentului medical în asigurarea igienei pacientului cu rujeolă:Igienapersonalăapacientului reprezintă o serie de tehnicişiproceduriutilizateîn scopul întreţineriicurăţenieimucoaselor,tegumentelor şi fanerelor,astfel, protejându-se organismuldeboli.Înmareparte,bolileinfecto-contagioaseevolueazăcuexantem,motivpentrucareestenecesarăoatenţiedeosebităpentruîngrijireategumentelorşiamucoaselor,pentruprevenireacomplicaţiilorprinsuprainfectarealeziunilorşipentrucapacientulsănudevinăsursădeinfecţie.Asistentul medical asigură igiena mucoaselor și a tegumentelor (îngrijirea cavității bucale de două ori/ oră); Deși exantemul din rujeolă nu este pruriginos si nu există tendința bolnavului de a se scărpina, asistentul medical se asigură că pacientul are unghiile tăiate, sau acoperite în cazul copiilor pentru a nu leza si mai mult erupțiile cutanate, crescând astfel riscul suprainfectării.

În perioada afebrilă, pacientul poate face băi călduțe.

De asemenea, tot pentru a menține o igienă corespunzătoare a tegumentelor este necesar ca asistentul sa se asigure că lenjeria pacientului este schimbată ori de cate ori este cazul. Pe lângă lenjeria corporală este indicat ca și lenjeria de pat să fie schimbată în fiecare zi.

Asigurarea repausului si a mobilizării

Asistentul medical se asigură că pacientul stă în repaus la pat mai ales în perioada în care febra este una ridicată, iar starea generală este alterată, urmând ca acesta să se mobilizeze progresiv.Asistentul medical recomandă repausul la pat al pacienților, fie el și în cazuri ușoare, pe toată durata perioadei de stare, repausul trebuind a fi menținut cel puțin șapte zile.  

        Comunicarea cu bolnavii este foarte importantă, întrucât, perioada de spitalizare a  acestora poate fi, de multe ori, prelungită, deoarece deși aceștia se găsesc într-o stare bună, ei pot elimina în continuare germeni. Pentru acest fapt, pacienții devin agitați, iritabili. Astfel, rolul asistentului medical este acela de a explica bolnavului perioadele de evoluție ale bolii, fazele în care acesta este contagios și de a-l face să conștientizeze că este important să se mențină izolat de celelalte persoane.

        Educația sanitară

Asistentul medical recomandă următoarele în cazul rujeolei: efectuarea vaccinului antirujeolă, menit să prevină formele complicate pe care această afecțiune contagioasă le poate avea. De asemenea, asistentul medical educă personalul didactic auxiliar din unitățile de învățământ în a preveni aglomerațiile și în a efectua triajul epidemiologic.

Instruiește familiile în a menține igiena tegumentelor și mucoaselor bolnavilor, în special ale copiilor, asistentul medical se asigură că bonavii, în special copii nu vor atinge ochii deoarece riscul unei conjuctivite este extrem de ridicat și că vor tuși în batiste de unică folosință. Asistentul medical recomandă izolarea pacienților cu rujeolă și a contaților direcți în scopul profilaxiei bolii în comunitate.

CAPITOLUL AL 4 – LEA

STUDIILE DE CAZ

STUDIUL DE CAZ 1

Date generale:

Nume: S

Prenume: V

Vârstă: … ani

Sex: M

Domiciliu:

Stare civilă:Necăsătorit

Naționalitate: Română

Ocupație: elev

Condiții de viață: Locuiește cu familia în condiții normale.

Data internării: 12.07.2021

Date variabile: – Greutate: 67kg.

– Înălțime: 1.70m

Diagnostic la internare: Rujeolă

Motivele internării:

Pacientul se prezintă la spital acuzând erupție cutanată,febră, tuse, insomnie, fatigabilitate, adinamie, diaree 4 scaune apoase/24h.

Culegere de date pe nevoi:

Observ ca pacientul prezintă o respiratie greoaie,tusește, nu strănută, numarul respirațiilor este de 12r/minut,ambele hemitorace efectuează aceeași mișcare de ridicare și de coborâre în timpul inspirului și expirului.Tensiunea arterială este 110/70mmHg.

Pacientul prezintă un puls cu o frecvență de 78b/min, prezentând pauze egale între pulsații.

Pacientul are o dentiție completă, reflex de deglutiție prezent, are poftă de mancare. Acesta are 3 mese/zi și  gustări,fără restricții alimentare.A consumat în ultimele 24 de ore 1.4L de lichide.

Pacientul a avut 4micțiuni în 24 de ore, valoarea diurezei fiind de un litru, culoarea și mirosul sunt normale.În 24 de ore pacientul a avut 4 scaune de consistență apoasă, culoare maro deschis, cu miros fecaloid.

Pacientul se poate mobiliza și deplasa fără ajutor, are o poziție adecvată atât în mers cât și în repaus, nu are forță musculară iar unele activități obișnuite, cotidiene, le realizează cu lentoare și cu un grad mai mare de efort..Se poate îmbrăca si dezbraca fara ajutor.

Nu se poate odihni suficient datorită durerilor de cap și a febrei, doarme 4ore/noapte, se trezește de mai multe ori în timpul nopții.

Pacientul are o temperatură corporală de 39.5 grade Celsius, la măsurarea în axilă; are tegumentele fierbinți și roșii și frisoane.

Pacientul prezintă macule și papule  pe frunte, obraji și în spatele urechilor, are un aspect curat și îngrijit, unghii tăiate, par curat.

Pacientul acuza dureri de cap.

Pacientul este convins că se va recupera complet după această afecțiune și că nu va avea complicații în evoluția

Este comunicativ, socializează cu cei din jur, prezinta un debit verbal normal, ascultă indicațiile medicului și este dispuss să învețe mai multe despre bola sa.

În timpul liber pacientul citește, se uită la TV, ascultă muzică și petrece timp cu familia, este o persoană credincioasă.

Pacientul detine minime cunostinte despre boala sa.

Analiza și interpretarea datelor

1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație.

Manifestări de independență:

-T.A=110/70mmHg

-P=80b/min

-nu strănută

Manifestări de dependență:

-respirație greoaie,

– tuse

-bradipnee:R=12r/min

Sursa de dificultate:Proces inflamator-infecțios

Problemă de dependență:Obstrucția căilor respiratorii

Diagnostic de nursing: Obstrucția căilor respiratorii datorată procesului inflamator-infecțios manifestată prin, respirație greoaie, bradipneeși tuse.

2. Nevoia de a bea și a mânca.

Manifestări de independență:

– dentiție bună

-reflex de deglutiție prezent

-are poftă de mancare

-1.4L lichide

– aport suficient de principii alimentare.

3. Nevoia de a elimina.         

Manifestări de independență:

– 4 micțiuni în 24h,

– diureză: 1L,

– urină de culoare normală și miros specific (de bulion)

Manifestări de dependență:

-4 scaune diareice

Sursă de dificultate: Proces infecțios

Problemă de dependență: Eliminare inadecvată

Diagnostic de nursing: Eliminare intestinală inadecvată datorată procesului infecțios manifestat prin 4 scaune diareice.

4. Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură.

Manifestări de independență

– se poate deplasa singur

– prezintă poziție adecvată în mers și în repaus

5. Nevoia de a dormi și de a se odihni.

Manifestări de dependență:

– ore insuficiente de somn

– somn întrerupt;

-agitație; neliniște

Sursă de dificultate: Febra

Problemă de dependență: Insomnie

Diagnostic de îngrijire: Insomnie datorată febrei manifestată prin ore insuficiente de somn, somn întrerupt, agitație și neliniște.

7.  Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale.

Manifestări de dependență:

– febră ridicată: T = 39.5 grade C

– frisoane;

– tegumente roșii;

Sursă de dificultate: Proces infecțios

Problemă de dependență: Hipertermie

Diagnostic de nursing: Hipertermie datorată procesului infecțios manifestat prin febră ridicată: 39.5 grade C, frisoane, tegumente roșii.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele.

Manifestări de dependență:

– exantem;

Sursă de dificultate: Proces infecțios

Problemă de dependență: Alterarea tegumentelor și mucoaselor.

Diagnostic de nursing: Alterarea tegumentelor și mucoaselor datorate procesului infecțios manifestată exantem.

9. Nevoia de a evita pericolele.

Manifestări de dependență:

– cefalee.

Sursă de dificultate : proces infecțios

Problemă de dependență: Durere

Diagnostic de nursing:  Durere datorată procesului infecțios manifestată prin cefalee.

10. Nevoia de a comunica.

Manifestări de independență:

– persoană comunicativă;

– debit verbal normal;       

11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia.

Manifestări de independență:

– religie ortodoxă;

– persoană credincioasă

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.

Manifestări de independență:

– este elev

13. Nevoia de a se recrea.

Manifestări de independență:

– petrece timp cu familia;

-se uită la TV

– citește

14. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea.

Manifestări de independență:

– are suficiente informații despre boală

Diagnostice de nursing identificate:

1. Obstrucția căilor respiratorii datorată procesului inflamator-infecțios manifestată prin respirație greoaie, bradipnee, tuse.

2.Eliminare intestinală inadecvată datorată procesului infecțios manifestat prin scaune diareice.

3.Insomnie datorată febrei manifestată prin neliniște, ore insuficiente de somn, agitație și somn întrerupt.

4. Hipertermie datorată procesului infecțios manifestat prin febră ridicată: 39.5 grade C, frisoane, tegumente roșii.

5. Alterarea tegumentelor și mucoaselor datorate procesului infecțios manifestată exantem.

6. Durere datoratăprocesului infecțios manifestată prin cefalee.

Obiective de îngrijire:

1.Pacientul să prezinte o respirație normală în 24 de ore.

2.Pacientul să prezinte o eliminare adecvată în termen de 24 de ore.

3.Pacientul să beneficieze de un somn corespunzător calitativ și cantitativ în 24 de ore.

4.Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice în 24 de ore.

5.Pacientul să prezinte tegumentele și mucoasele integre și curate în 24 de ore.

6.Pacientul să exprime diminuarea durerii în 24 de ore.

Plan de îngrijire ziua 1

1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație.

Diagnostic de nursing:Obstrucția căilor respiratorii datorată procesului inflamator-infecțios manifestată prin respirație greoaie, bradipnee, tuse.

Obiectiv de îngrijire:Pacientul să prezinte o respirație normală în 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Umezesc aerul din încăpere.

– Asigur un aport suficient de lichide pe 24 de ore.

– Învăț pacientul să evite schimbările bruște de temperatură;

-Educ pacientul să tușească într-o batistă de unică folosință pe care să o arunce la deșeuri cotaminate.

Intervenții delegate:

– Administrez tratamentul prescris de medic: decongestionante ale mucoasei traheo-bronșice și antitusive (tusiv, stoadl)

3.Nevoia de a elimina.

Diagnostic de nursing:Eliminare inadecvată datorată procesului inflamator manifestat prin scaune diareice.

Obiectiv de îngrijire:Pacientul să prezinte o eliminare adecvată în termen de 24 de ore.

Intervenții autonome:

-incurajez pacientul să consume mai multe lichide

-servesc pacientul cu ceai neîndulcit (mentă,mușețel) supă de morcov, zeamă de orez

-alcatuiesc împreună cu pacientul un regim alimentar hiperproteic și hipercaloric, care să conțina puține reziduri, recomand consumul de banane, morcovi,gutui

-sfătuiesc pacientul să renunțe la alimentele stimulante/iritante (cereale integrale, grăsimi, prăjeli, condimente, fructe și legume proaspete, cafea, băuturi carbogazoase)

-urmăresc programul eliminarilor și notez in foaia de temperatura numarul si caracterul scaunelor

Intervenții delegate:

-la indicația medicului administrez probiotice pentru refacerea florei bacteriene gastro-intestinale, simptomatice, spasmolitice, antimicrobiene, fermenţi digestivi, sedative.

4.Nevoia de a dormi și de a se odihni.

Diagnostic de îngrijire:Insomnie datorată febrei manifestată prin neliniște, ore insuficiente de somn și agitație.

Obiectiv de îngrijire:Pacientul să beneficieze de un somn corespunzător calitativ și cantitativ în 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Observ și notez calitatea, orarul somnului.

– Învăț pacientul tehnici de relaxare.

– Întocmesc un program de odihnă corespunzător organismului.

-Aerisesc salonul înainte de culcare

-Îi recomand pacientului să citească înainte de culcare

-Îmdepartez sursele de zgomot

-Reduc luminzitatea din salon

Intervenții delegate:

– Administrez seara, la nevoie, Diazepam

5.Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale.

Diagnostic de nursing:Hipertermie datorată procesului inflamator manifestat prin febră ridicată: 39.5 grade C, frisoane, tegumente roșii.

Obiectiv de îngrijire:Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice în 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Aplic comprese reci;

– Aerisesc salonul;

– Încălzesc lent pacientul cu pături, în caz de frisoane;

-Efectuiz împachetări

-Masor funcțiile vitale și le notez în foaia de temperatură

Intervenții delegate:

– Recoltez sânge pentru hemogramă, hematocrit și glicemie

– Administrez tratamentul prescris de medic:antitermice (Paracetamol)și algocalmin

6. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele.

Diagnostic de nursing:  Alterarea tegumentelor și mucoaselor datorate procesului infecțios manifestată exantem.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să prezinte tegumentele și mucoasele integre și curate în 24 de ore.

Intervenții autonome:

-Pregătesc salonul și materialele necesare pentru efectuarea toaletei pe regiuni

-protejez pacientul cu paravan.

-Ajut pacientul în funcție de starea generală să își facă baie sau duș.

-Educ pacientul să nu se scarpine

-Asigur schimbul lenjeriei de pat și de corp ori de cate ori este nevoie

Intervenții delegate:

-Administrez tratamentul prescris de medic: aplic pe tegumente unguiente și pudră mentolată.

7. Nevoia de a evita pericolele.

Diagnostic de nursing: Durere datorată procesului infecțios manifestată prin cefalee.

Obiective de îngrijire:Pacientul să exprime diminuarea durerii în termen de 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Evaluez caracteristicile durerii și factorii care o accentuează și cei care o reduc;

– Recomand pacientului să efectueze activități care să îi distragă atenția de la durere;

-Îi explic pacientului că această durere este trecătoare

-Asigur pacientului un salon cu luminozitate redusă

Îngrijiri delegate:

-La indicația medicului, administrez Nurofen

Evaluare ziua 1

Pacientul prezintă o eliminare adecvată.

Pacientul afirmă că nu a putut dormi. Este în continuare obosit.

Pacientul prezintă în continuare febră, durere de cap (T=38.6grade C); probleme respiratorii și tuse.

Pacientul prezintă în continuare exantemmaculopapulos.

Plan de îngrijire ziua 2

1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație.

Diagnostic de nursing:Obstrucția căilor respiratorii datorată procesului inflamator-infecțios manifestată prin respirație greoaie, bradipnee, tuse.

Obiectiv de îngrijire:Pacientul să prezinte o respirație normală în 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Umezesc aerul din încăpere.

– Asigur un aport suficient de lichide pe 24 de ore.

– Învăț pacientul să evite schimbările bruște de temperatură;

-Educ pacientul să tușească într-o batistă de unică folosință pe care să o arunce la deșeuri cotaminate.

Intervenții delegate:

– Administrez tratamentul prescris de medic: decongestionante ale mucoasei traheo-bronșice și antitusive (tusiv, stoadl)

2.Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale.

Diagnostic de nursing: Hipertermie datorată procesului infecțios manifestat prin febră moderată: 38.6grade C, frisoane, tegumente roșii.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice în 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Aplic comprese reci;

– Aerisesc salonul;

– Încălzesc lent pacientul cu pături, în caz de frisoane;

Intervenții delegate:

– Recoltez sânge pentru hemogramă, hematocrit și glicemie

– Administrez tratamentul prescris de medic:antitermice (Paracetamol) și antibiotice (Penicilina G)

3.Nevoia de a dormi și de a se odihni.

Diagnostic de îngrijire:Insomnie datorată febrei manifestată prin neliniște, ore insuficiente de somn, agitație și somn întrerupt.

Obiectiv de îngrijire:Pacientul să beneficieze de un somn corespunzător calitativ și cantitativ în 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Observ și notez calitatea, orarul somnului.

– Învăț pacientul tehnici de relaxare.

– Întocmesc un program de odihnă corespunzător organismului.

Intervenții delegate:

– Administrez seara, la nevoie, Diazepam

4. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele.

Diagnostic de nursing:  Alterarea tegumentelor și mucoaselor datorate procesului infecțios manifestată exantem.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să prezinte tegumentele și mucoasele integre și curate în 24 de ore.

Intervenții autonome:

-Pregătesc salonul și materialele necesare pentru efectuarea toaletei pe regiuni, protejez pacientul cu paravan.

-Ajut pacientul în funcție de starea generală să își facă baie sau duș.

Intervenții delegate:

-Administrez tratamentul prescris de medic: aplic pe tegumente unguiente și pudră mentolată.

5. Nevoia de a evita pericolele.

Diagnostic de nursing: Durere datorată procesului infecțios manifestată prin cefalee.

Obiective de îngrijire:Pacientul să exprime diminuarea durerri în termen de 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Evaluez caracteristicile durerii și factorii care o accentuează și cei care o reduc;

– Recomand pacientului să efectueze activități care să îi distragă atenția de la durere;

Îngrijiri delegate:

-La indicația medicului, administrez Nurofen.

Evaluare ziua 2

Pacientul prezintă o eliminare adecvată.

Pacientul afirmă că s-a putut odihni mai bine.

Pacientul prezintă în continuare febră și dureri de cap. T=38.3grade C.

Pacientul poate respira liber, pe nas.

Pacientul prezintă în continuare eritem punctat.

Plan îngrijire ziua 3

1.Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale.

Diagnostic de nursing:Hipertermie datorată procesului infecțios manifestat prin febră ridicată: 38.3 grade C, frisoane, tegumente roșii.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice în 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Aplic comprese reci;

– Aerisesc salonul;

– Încălzesc lent pacientul cu pături, în caz de frisoane;

Intervenții delegate:

– Recoltez sânge pentru hemogramă, hematocrit și glicemie

– Administrez tratamentul prescris de medic:antitermice (Paracetamol) și antibiotice (Penicilina G)

2. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele.

Diagnostic de nursing:  Alterarea tegumentelor și mucoaselor datorate procesului infecțios manifestată exantem.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să prezinte tegumentele și mucoasele integre și curate în 24 de ore.

Intervenții autonome:

-Pregătesc salonul și materialele necesare pentru efectuarea toaletei pe regiuni, protejez pacientul cu paravan.

-Ajut pacientul în funcție de starea generală să își facă baie sau duș.

Intervenții delegate:

-Administrez tratamentul prescris de medic: aplic pe tegumente unguiente și pudră mentolată.

4. Nevoia de a evita pericolele.

Diagnostic de nursing: Durere datorată procesului infecțios manifestată prin cefalee.

Obiective de îngrijire:Pacientul să exprime diminuarea durerii în termen de 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Evaluez caracteristicile durerii și factorii care o accentuează și cei care o reduc;

– Recomand pacientului să efectueze activități care să îi distragă atenția de la durere;

Îngrijiri delegate:

-La indicația medicului, administrez Nurofen.

Evaluare ziua a treia

Pacientul s-a internat acuzând erupție cutanată, febră, tuse, lipsa somnului, fatigabilitate, slăbiciune musculara șiscaune diareice

Am  indentificat urmatoarele probleme de dependență: obstrucția căilor respiratorii, eliminare inadecvată, insomnie, hipertermie, durere șialterarea tegumentelor și mucoaselor.

Am efectuat următoarele tehnici:recoltarea analizelor de sânge, de urina, materii fecale, salivă, exsudat faringian și admintrarea tratamentul.

După efectuarea tehnicilor și administrarea tratamentului se constată urmatoarele:

Pacientul nu mai trușește, respiră liber pe nas, R=17r/min, prezintă o eliminare adecvată atât cantitativ cât și calitativ, fară scaune diareice.

Acesta se odihnește bine, are un somn linistit, fără coșmaruri.

Pacientul continuă să prezinte subfebrilitate și dureri usoare de cap.T= 37.7grade C

Acesta rămâne internat pentru continuarea tratamentului și pentru supravegherea  bolii.

STUDIUL DE CAZ 2

Date generale:

Nume: R

Prenume: B

Vârstă:

Sex: M

Domiciliu:

Stare civila Necăsătorit

Naționalitate Română

Ocupație Elev

Data internării

Date variabile – Greutate 58kg

– Înălțime 1,60m

Diagnostic internare:Rujeola

Motivele internării:tuse, strănut, semnul Koplik

Culegerea de date pe nevoi:

Observ că pacientul prezintă o respirație greoaie, nas înfundat, respirația facându-se mai mult pe gură,pacientul tușeste și strănută, numarul respirațiilor fiind de 23r/min. Tensiunea arterială este 120/80mmHg.

Pacientul prezinta un puls ritmic, p=90b/min

Pacientul are o dentiție bună,3 mese/zi și 2 gustări, fără restricții alimentare. A consumat în ultimele 24 de ore 1,2L de lichide.

Pacientul a avut 3 micțiuni in 24de ore, cantitate de 900ml. Culoare și mirosul sunt normale.

Pacientul spune că a avut 2 scaune diareice.

Observ că pacientul nu are nevoie de ajutor la deplasare.

Nu doarme suficient, este neliniștit, agitat, ațipește ziua, doarme 4 ore/noapte.

Se poate îmbrăca și dezbrăca singur. Pacientul are T=38,6 grade C. are tegumentele fierbinți și roșii și frisoane.

Prezintă un aspect curat și îngrijit, păr și unghii curate. Acesta prezintă în interiorul cavității bucale, pe fața interioară a obrajilor pete albicioase.

Pacientul acuza dureri de cap.

Pacientul este comunicativ, este speriat, îngrijorat pentru starea lui de sanatate.

Îi place să joace fotbal, se uita la TV, asculta muzica.

Este credincios.

Pacientul nu are suficiente cunoștințe despre boala sa.

Analiza și interpretarea datelor

1.Nevoia de a respira și a avea o buna circulație.

Manifestări de independență

-T.A=120/80mmHg

-P=90b/min

Manifestari de dependență

-tahipnee

-rinoree

-tuse

-stranut

-R=24r/min

Sursa de dificultate:Proces inflamator

Problema de dependență:Obstrucția căilor respiratorii

Diagnostic de nursing:Obstrucția căilor respiratorii datorată procesului inflamator manifestată prin rinoree,tuse,tahipnee.

2.Nevoia de a bea și a mânca.

Manifestări de independență

-3 mese/zi și 2 gustări

-1,2L lichide   

3.Nevoia de a elimina.

Manifestări de independență.

-3 micțiuni in 24de ore, cantitate de 900ml. Culoare și mirosul sunt normale.

Manifestări de dependență.

-diaree

Sursa de dificultate:Proces infecțios

Problemă de dependență:Alterarea eliminarii intestinale

Diagnostic de nursing:Alterarea eliminarii intestinale datorită procesului infecțios manifestata prin scaune diareice.

4.Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.

Manifestări de independență:

-se poate deplasa singur

5.Nevoia de a dormi și a se odihni.

Manifestări de dependență

-ore insuficiente de somn

-agitație

-neliniște

-ațipeste pe perioade scurte de timp

-doarme 4h/noapte

Sursă de dificultate:Anxietate legată de boală

Problemă de dependență:Insomnie

Diagnostic de nursing: Insomnie datorată anxietății legată de boală manifestată prin ore insuficiente de somn, agitație, neliniște, ațipiri pe perioade scurte de timp, doame 4h/noapte.

6.Nevoia de a se îmbrăca si dezbrăca

Manifestări de independență

-se poate îmbrăca și dezbrăca singur

7.Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale

Manifestări de dependență

-febră ridicată, 38,6 grade C

-frisoane

-tegumente fierbinți

Sursă de dificultate:Proces infecțios

Problemă de dependență: Hipertermie

Diagnostic de nursing:Hipertermie datorată procesului infecțios manifestată prin febră ridicată, 38,6 grade C, frisoane, tegumente fierbinți

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele.

Manifestări de independență:

-aspect curat și îngrijit, păr și unghii curate

Manifestări de dependență:

– enantem

Sursă de dificultate: proces infecțios

Problemă de dependență: Alterarea mucoaselor

Diagnostic de nursing: Alterarea muscoaselor datorată procesului infecțios manifestată prin enantem.

9.Nevoia de a evita pericolele.

Manifestări de dependentă:

-cefalee

-neliniște

-agitație

-este speriat

-îngrijorat pentru starea lui de sanatate

Sursă de dificultate 1:Procesul infecțios

Problemă de dependență 1:Durere

Diagnostic de nursing 1:Durere datorată procesului infecțios manifestată prin cefalee.

Sursa de dificultate 2:Mediul spitalicesc

Problema de dependență 2:Anxietate

Diagnostic de nursing 2:Anxietate datorată mediului spitalicesc manifestată prin nemiliste, agitație

10.Nevoia de a comunica

Manifestări de independență

-comunicativ

11.Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia.

Manifestări de independență

-religie ortodoxă

-persoană credincioasă

12.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

Manifestări de independență

-este mulțumit de ceea ce face în prezent

13. Nevoia de a se recrea.

  Manifestări de independență:

  – ascultă muzică, se uita la tv, joaca fotbal;

14. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea.

Manifestări de dependență:

-nu are suficiente cunoștințe despre boala sa.

Sursă de dificultate: ignoranța

Problema de dependență: deficit de cunoștințe

Diagnostic de nursing: Deficit de cunoastințe datorită ignoranței manifestat prin lipsă informații in legatura cu evoluția bolii și a tratamentului.

Diagnostice de nursing identificate în urma analizei și interpretării datelor

1.Obstrucția căilor respiratorii datorată procesului inflamator manifestată prin rinoree,tuse,tahipnee.

2.Alterarea eliminarii intestinale datorită procesului infecțios manifestata prin scaune diareice.

3.Insomnie datorată anxietății legată de boală manifestată prin ore insuficiente de somn, agitație, neliniște, ațipiri pe perioade scurte de timp, doame 4h/noapte.

4.Hipertermie datorată procesului infecțios manifestată prin febră ridicată, 38,6 grade C, frisoane, tegumente fierbinți.

5. Alterarea muscoaselor datorată procesului infecțios manifestată prin enantem.

6.Durere datorată procesului infecțios manifestată prin cefalee.

7.Anxietate datorată mediului spitalicesc manifestată prin nemiliste, agitație.

8.Deficit de cunoastințe datorită ignoranței manifestat prin lipsă informații in legatura cu evoluția bolii și a tratamentului.

Obiective de îngrijire:

1. Pacientul să respire normal în termen de 24h.

2.Pacientul să prezinte o eliminare adecvată în termen de 24h.

3.Pacientul să beneficieze de un somn corespunzător calitativ și cantitativ în 24h.

4.Pacientul să prezinte o temperatură în limite fiziologice în 24h.

5. Pacientul să prezinte mucoase integre și curate în termen de 24 de ore.

6.Pacientul să prezinte o diminuare a durerii in termen de 24h.

7.Pacientul să fie bine din punct de vedere psihic in termen de 24h.

8.Pacientul să acumuleze noi cunoștințe și să dobandească atitudini,obiceiuri și deprinderi noi in termen de 24h.

Plan de îngrijire ziua I

1.Nevoia de a respira și a avea o buna circulație.

Diagnostic de nursing:Obstrucția căilor respiratorii datorată procesului inflamator manifestată prin rinoree,tuse,tahipnee.

Obiective de îngrijire:Pacientul să respire normal în termen de 24h.

Intervenții autonome:

-asigur un salon cu aer umidificat

-asigur hidratarea pacientului cu lichide călduțe

-asigur repaos la pat

-așez pacientul în poziția semisezând pentru a favoriza respirația

-masor funcțiile vitale

Intervenții delegate:

-administrez medicamentele recomandate de medic:antitusive și antiinflamatori

2. Nevoia de a elimina.

Diagnostic de nursing:Alterarea eliminarii intestinale datorită procesului infecțios manifestata prin scaune diareice.

Obiective de îngrijire:Pacientul să prezinte o eliminare adecvată în termen de 24h.

Intervenții autonome:

–incurajez pacientul să consume mai multe lichide

-servesc pacientul cu ceai neîndulcit (mentă,mușețel) supă de morcov, zeamă de orez

-alcatuiesc împreună cu pacientul un regim alimentar hiperproteic și hipercaloric, care să conțina puține reziduri, recomand consumul de banane, morcovi,gutui

-sfătuiesc pacientul să renunțe la alimentele stimulante/iritante (cereale integrale, grăsimi, prăjeli, condimente, fructe și legume proaspete, cafea, băuturi carbogazoase)

Intervenții delegate:

–la indicația medicului administrez probiotice pentru refacerea florei bacteriene gastro-intestinale,simptomatice, spasmolitice, antimicrobiene, fermenţi digestivi, sedative.

3. Nevoia de a dormi și a se odihni.

Diagnostic de nursing: Insomnie datorată anxietății legată de boală manifestată prin ore insuficiente de somn, agitație, neliniște, ațipiri pe perioade scurte de timp, doarme 4h/ noapte.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să beneficieze de un somn corespunzător calitativ și cantitativ în 24h.

Intervenții autonome:

– Observ și notez calitatea, orarul somnului.

– Învăț pacientul tehnici de relaxare.

– Întocmesc un program de odihnă corespunzător organismului.

– Aerisesc camera.

– Ofer pacientului o cană cu lapte cald înainte de culcare, o baie caldă.

Intervenții delegate:

– Administrez la indicația medicului: Exigan 1tb seara.

4. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale.

Diagnostic de nursing: Hipertermie datorată procesului inflamator manifestată prin febră ridicată: T = 38.6 grade C, frisoane, tegumente fierbinți.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să prezinte o temperatură în limite fiziologice în 24h.

Intervenții autonome:

– Aerisesc încăperea.

– Asigur îmbrăcăminte lejeră.

– Pregătesc psihic pacientul.

– Aplic comprese reci, împachetări reci, pungă cu gheață

– Schimb des lenjeria de pat și de corp.

Intervenții delegate:

– Administrez la indicația medicului: antitermice: Paracetamol, Algocalmin; antibiotice: Penicilina G, la 8 ore

         5.  Nevoia de a menține integre și curate tegumentele și mucoasele

         Diagnostic de nursing: Alterarea mucoaselor datorată procesului infecțios manifestată prin enantem.

Obiectiv de îngrijire:Pacientul să prezinte mucoase integre și curate în 24 de ore.

Intervenții autonome:

            – educ pacientul să efectueze o bună toaletă a cavității bucale;

            – îi sugerez să spele dinții corespunzător.

            – educ pacientul să efectueze spălături cu ceai de mușețel;

6. Nevoia de a evita pericolele.

Diagnostic de nursing: Durere datorată procesului infecțios manifestată prin cefalee.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să exprime diminuarea durerii în 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Evaluez caracteristicile durerii și factorii care o accentuează și cei care o reduc;

– Recomand pacientului să efectueze activități care să îi distragă atenția de la durere;

– Îi explic că îi este permis să se plângă

Îngrijiri delegate:

La indicația medicului, administrez Nurofen sirop 5ml la 8 ore

Diagnostic de nursing: Anxietate datorată mediului spitalicesc manifestată prin agitație,neliniște.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să i se reducă anxietatea în termen de 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Identific împreună cu pacientul cauza anxietății.

– Îl învăț tehnici de relaxare.

– Îl liniștesc.

– Îl încurajez, îl asigur de suportul meu.

Intervenții delegate:

– Administrez la indicația medicului anxiolitice: Anxiar 1tb/ seara, la nevoie.

– Urmăresc efectul medicamentului asupra organismului.

7. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea.

Diagnostic de nursing: Deficit de cunoastințe datorită ignoranței manifestat prin lipsă informații in legatura cu evoluția bolii și a tratamentului.

Obiectiv de îngrijire:Pacientul să acumuleze noi cunoștințe și să dobandească atitudini,obiceiuri și deprinderi noi in termen de 24h.

Intervenții autonome:

-explorez nivelul de cunoștințe al bolnavului privind boala, modul de manifestare, modul de participare la intervenții și la procesul de recuperare

-pun la dispoziția pacientului informații privitoare la boala sa

-constientizez bolnavul asupra propriei responsabilitați privind sănătatea

-verific daca bolnavul a înteles corect mesajul transmis și daca si-a însușit cunostintele

Evaluare ziua 1

După 24 de ore, în urma aplicării intervențiilor se constată urmatoarele:

Pacientul nu mai prezintă tuse și rinoree, pacientul prezintă în continuare tahipnee.Pacientul este agitat, nelinștit și speriat.

Pacientul prezintă în continuare scaune diareice.

Febra i s-a mai diminuat puțin, acum prezentând subfebrilitate: 38 grade C, nu mai prezintă frisoane. Pacientul prezintă in continuare cefalee. Pacientul firma că nu s-a putut odihni. De asemenea, semnul Koplik este prezent.

Plan de îngrijire ziua a doua

1.Nevoia de a respira și a avea o buna circulație.

Diagnostic de nursing:Obstrucția căilor respiratorii datorată procesului inflamator manifestată prin tahipnee.

Obiectiv de îngrijire:Pacientul să respire normal în termen de 24h.

Intervenții autonome:

-asigur un salon cu aer umidificat

-asigur repaos la pat

-așez pacientul în poziția semisezând pentru a favoriza respirația

-masor funcțiile vitale

Intervenții delegate:

-administrez medicamentele recomandate de medic:antiinflamatori

2. Nevoia de a elimina.

Diagnostic de nursing: Alterarea eliminarii intestinale datorită procesului infecțios manifestata prin scaune diareice.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să prezinte o eliminare adecvată în termen de 24h.

Intervenții autonome:

-incurajez pacientul să consume mai multe lichide

-servesc pacientul cu ceai neîndulcit (mentă,mușețel) supă de morcov, zeamă de orez

-alcatuiesc împreună cu pacientul un regim alimentar hiperproteic și hipercaloric, care să conțina puține reziduri, recomand consumul de banane, morcovi,gutui

-sfătuiesc pacientul să renunțe la alimentele stimulante/iritante (cereale integrale, grăsimi, prăjeli, condimente, fructe și legume proaspete, cafea, băuturi carbogazoase)

Intervenții delegate:

-la indicația medicului administrez probiotice pentru refacerea florei bacteriene gastro-intestinale, simptomatice, spasmolitice, antimicrobiene, fermenţi digestivi, sedative.

3. Nevoia de a dormi și a se odihni.

Diagnostic de nursing:Insomnie datorată anxietății legată de boală manifestată prin ore insuficiente de somn, agitație, neliniște,doarme 5h/ noapte.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să beneficieze de un somn corespunzător calitativ și cantitativ în 24h.

Intervenții autonome:

– Observ și notez calitatea, orarul somnului.

– Învăț pacientul tehnici de relaxare.

– Aerisesc camera.

– Ofer pacientului o cană de ceai cald înainte de culcare.

Intervenții delegate:

– Administrez la indicația medicului: Exigan 1tb seara.

4. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale.

Diagnostic de nursing: Hipertermie datorată procesului inflamator manifestată prin febră ridicată: T = 38 grade C.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să prezinte o temperatură în limite fiziologice în 24h.

Intervenții autonome:

– Aerisesc încăperea.

– Asigur îmbrăcăminte lejeră.

– Pregătesc psihic pacientul.

– Aplic comprese reci, împachetări reci, pungă cu gheață

– Schimb des lenjeria de pat și de corp.

Intervenții delegate:

– Administrez la indicația medicului: antitermice: Paracetamol, Algocalmin; antibiotice: Penicilina G, la 8 ore

         5.  Nevoia de a menține integre și curate tegumentele și mucoasele

         Diagnostic de nursing: Alterarea mucoaselor datorată procesului infecțios manifestată prin enantem.

Obiectiv de îngrijire:Pacientul să prezinte mucoase integre și curate în 24 de ore.

Intervenții autonome:

            – educ pacientul să efectueze o bună toaletă a cavității bucale;

            – îi sugerez să spele dinții corespunzător.

            – educ pacientul să efectueze spălături cu ceai de mușețel;

6. Nevoia de a evita pericolele.

Diagnostic de nursing: Durere datorată procesului infecțios manifestată prin cefalee.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să exprime diminuarea durerii în 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Evaluez caracteristicile durerii și factorii care o accentuează și cei care o reduc;

– Recomand pacientului să efectueze activități care să îi distragă atenția de la durere;

– Îi explic că îi este permis să se plângă

Îngrijiri delegate:

La indicația medicului, administrez Nurofen sirop 5ml la 8 ore

Diagnostic de nursing: Anxietate datorată mediului spitalicesc manifestată prin agitație, neliniște.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să i se reducă anxietatea în termen de 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Identific împreună cu pacientul cauza anxietății.

– Îl liniștesc.

– Îl încurajez, îl asigur de suportul meu.

Intervenții delegate:

– Administrez la indicația medicului anxiolitice: Anxiar 1tb/ seara, la nevoie.

– Urmăresc efectul medicamentului asupra organismului.

7. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea.

Diagnostic de nursing: Deficit de cunoastințe datorită ignoranței manifestat prin lipsă informații in legatura cu evoluția bolii și a tratamentului.

Obiectiv de îngrijire:Pacientul să acumuleze noi cunoștințe și să dobandească atitudini,obiceiuri și deprinderi noi in termen de 24h.

Intervenții autonome:

-explorez nivelul de cunoștințe al bolnavului privind boala, modul de manifestare, modul de participare la intervenții și la procesul de recuperare

-pun la dispoziția pacientului informații privitoare la boala sa

-constientizez bolnavul asupra propriei responsabilitați privind sănătatea

-verific daca bolnavul a înteles corect mesajul transmis și daca si-a însușit cunostintele

Evaluare ziua 2

Pacientul spune că a putut să doarmă mai bine noaptea anterioară, este în continuare neliniștit în legătură cu evoluția afecțiunii.

Pacientul nu mai prezintă scaune diareice.

Pacientul prezinta o respiratie normala, 17r/min.

Pacientul continuă să prezinte subfebrilitate, 37.5 grad C și cefalee.

Plan îngrijire ziua a treia

1. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale.

Diagnostic de nursing: Hipertermie datorată procesului inflamator manifestată prin febră ridicată: T = 37.5grade C.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să prezinte o temperatură în limite fiziologice în 24h.

Intervenții autonome:

– Aerisesc încăperea.

– Asigur îmbrăcăminte lejeră.

– Pregătesc psihic pacientul.

– Aplic comprese reci, împachetări reci, pungă cu gheață

– Schimb des lenjeria de pat și de corp.

Intervenții delegate:

– Administrez la indicația medicului: antitermice: Paracetamol, Algocalmin; antibiotice: Penicilina G, la 8 ore

         2.  Nevoia de a menține integre și curate tegumentele și mucoasele

         Diagnostic de nursing: Alterarea mucoaselor datorată procesului infecțios manifestată prin enantem.

Obiectiv de îngrijire:Pacientul să prezinte mucoase integre și curate în 24 de ore.

Intervenții autonome:

            – educ pacientul să efectueze o bună toaletă a cavității bucale;

            – îi sugerez să spele dinții corespunzător.

            – educ pacientul să efectueze spălături cu ceai de mușețel;

3. Nevoia de a evita pericolele.

Diagnostic de nursing: Durere datorată procesului infecțios manifestată prin cefalee.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să exprime diminuarea durerii în 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Evaluez caracteristicile durerii și factorii care o accentuează și cei care o reduc;

– Recomand pacientului să efectueze activități care să îi distragă atenția de la durere;

– Îi explic că îi este permis să se plângă

Îngrijiri delegate:

La indicația medicului, administrez Nurofen sirop 5ml la 8 ore

Diagnostic de nursing: Anxietate datorată mediului spitalicesc manifestată prin agitație, neliniște.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să i se reducă anxietatea în termen de 24 de ore.

Intervenții autonome:

– Identific împreună cu pacientul cauza anxietății.

– Îl liniștesc.

– Îl încurajez, îl asigur de suportul meu.

Intervenții delegate:

– Administrez la indicația medicului anxiolitice: Anxiar 1tb/ seara, la nevoie.

– Urmăresc efectul medicamentului asupra organismului.

4. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea.

Diagnostic de nursing: Deficit de cunoastințe datorită ignoranței manifestat prin lipsă informații in legatura cu evoluția bolii și a tratamentului.

Obiectiv de îngrijire: Pacientul să acumuleze noi cunoștințe și să dobandească atitudini,obiceiuri și deprinderi noi in termen de 24h.

Intervenții autonome:

-explorez nivelul de cunoștințe al bolnavului privind boala, modul de manifestare, modul de participare la intervenții și la procesul de recuperare

-pun la dispoziția pacientului informații privitoare la boala sa

-constientizez bolnavul asupra propriei responsabilitați privind sănătatea

-verific daca bolnavul a înteles corect mesajul transmis și daca si-a însușit cunostintele

Evaluare ziua a treia

Starea pacientului s-a îmbunatățit, are o respirație normal, nu mai prezintă scaune diareice,se odihnește bine,6h/noapte,manâncă și se hidratează corespunzător.

Nu mai este foarte speriat și agitat, pacientul a înțeles care este cursul boli,importanța tratamentului și a respectarii recomandarilor medicale, pacientul a acumulat cunoștiinte noi și a dobandit atitudini,obiceiuri și deprinderi noi.

Pacientul in continuare prezinta subfebrilitate, 37 grade C și cefalee.

Ramane în continuare internat pentru continuarea tratamentului și supravegherea bolii.

Măsurarea și notarea temperaturii

            Definiție: Menținerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ  constant, pentru a-și menține starea de bine.

            Temperatura corpului se menține constantă datorită echilibrului dintre termogeneză și termoliză. Menținerea echilibrului este asigurată de funcționarea centrilor termoreglatori, situați în hipotalamus.

            Scop: evaluarea funcției de termoreglare și termogeneză.

            Locuri de măsurare: axilă, plică inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin, ureche, frunte.

            Materiale necesare:

– tavă medicală;

– termometru maximal (termometru digital, termometru cu infraroșu):

– tampoane de vată și comprese sterile;

– recipient cu soluție dezinfectantă;

– lubrifiant;

– alcool medicinal;

– ceas;

– prosop;

– foaie de temperatură;

– pix de culoare albastră;

Pregătirea pacientului:

• Pregătirea psihică: se explică procedura pacientului pentru a obține aprobarea sa;
• Pregătirea fizică: se așează pacientul în poziția cea mai adecvată căii utilizate pentru măsurarea temperaturii corporale: decubit dorsal (sau șezând), pentru măsurarea în cavitatea axilară și bucală; decubit lateral, pentru măsurarea în cavitatea rectală, plica inghinală.

Execuția tehnicii:

– Asistentul medical se spală pe mâini;
– se scoate termometrul din soluția dezinfectantă, se clătește și se șterge  cu o compresă, se scutură, până la coborârea coloanei de mercur a termometrului sub 36 de grade (este vorba de termometrul maximal, la celelalte termometre, nu se realizează această manevră); bineînțeles, se verifică și prezența mercurului în rezervor, în prealabil;

Pentru măsurarea in axilă:

– se așează pacientul în decubit dorsal (pe spate) sau în poziție șezând;
– se ridica brațul pacientului;
– se șterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
– se așează termometrul cu rezervorul de mercur (cu bulbul termometrului) în centrul axilei, paralel cu toracele;
– se apropie brațul de trunchi, cu antebrațul flectat pe suprafața anterioară a toracelui;
– dacă pacientul este slăbit, agitat, precum si la copii, brațul va fi menținut în această poziție de către asistentul medical;
– termometrul se menține timp de 10 min-pentru termometrul maximal
– temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi de grad mai joasă decât cea centrală.

Pentru măsurarea în cavitatea bucală:
– se introduce termometrul în cavitatea bucală, sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare;
– pacientul este rugat să închidă gura și să respire pe nas;
– se menține termometrul timp de 5 minute;
– măsurarea temperaturii în cavitatea bucală este contraindicată la: copii, pacienți agitați, la cei cu afecțiuni cavitatea bucală;
– pacientul nu va consuma lichide reci sau calde și nici nu va fuma cu cel puțin 10 minute înainte de determinarea temperaturii în cavitatea bucală.

Pentru măsurarea rectală:
– se lubrifiază termometrul;
– se așează pacientul în decubit lateral, cu membrele inferioare în semiflexie, asigurându-i intimitatea;
– se introduce bulbul termometrului în rect, prin mișcări de rotație și înaintare;
– termometrul va fi ținut cu mâna tot timpul măsurării;
– se menține termometrul 3 minute (este vorba de termometrul maximal);
– copiii mici sunt așezați în decubit dorsal, cu picioarele ridicate sau în decubit ventral (pe abdomen);
– temperatura măsurată rectal este mai mare decât cea măsurată axilar cu 0,4-0,5 grade  (temperatura măsurată rectal este temperatură internă);
– măsurarea temperaturii în rect este contraindicată la pacienții agitați si la cei cu afecțiuni rectale.

Pentru măsurarea în vagin:
– se urmăresc aceleași etape ca la măsurarea rectală, introducându-se termometrul în vagin;
– este contraindicată în bolile aparatului genital feminin;
– valoarea este mai mare cu 0,5 grade decât cea axilară.

După terminarea timpului de menținere a termometrului, acesta se scoate, se șterge cu o compresă și se citește gradația la care a ajuns mercurul termometrului.

Se spală termometrul, se scutură și se introduce în recipientul cu soluție dezinfectantă (soluție cloramină 1%).

*** Termometrele medicale cu infraroşu măsoară temperatura corpului cu ajutorul unui senzor cu infraroşu. Termometrul se introduce în canalul auditiv, unde senzorul cu infraroşu înregistrează căldura corporală emanată de timpan. Sau acesta poate fi mişcat peste frunte sau tâmplă pentru măsurarea temperaturii. Termometrele cu infraroşu sunt denumite şi termometre auriculare sau termometre pentru frunte. Termometrele medicale cu infraroşu se utilizează adesea la copii.

Notarea în foaia de temperatură:
– notarea unui punct de culoare albastră,  pe verticală, corespunzător datei și timpului zilei, socotind, pentru fiecare linie orizontală a foii, 2 diviziuni de grad;
– se unește valoarea prezentă cu cea anterioară pentru obținerea curbei termice;
– în alte documente medicale se notează cifric;

            Valori normale, în axilă:
– n.n. şi copil mic:  36,1-37,8 ºC
– adult: 36-37 ºC  
– vârstnic:  35-36 ºC

Valori patologice:
– temperatură < 36 ºC  : hipotermie
– 37-38 ºC:  subfebrilitate
– 38-39 ºC:  febră moderată
-39-40 ºC : febră ridicată
– > 40 ºC:  hiperpirexie

Observații:

* În mod curent, temperatura se măsoară dimineața, între orele 7-8 și seara, între orele 18-19.
 * Temperatura prezintă oscilații fiziologice:
– în timpul zilei de 0,5 -1 grade Celsius; temperatura este scăzută dimineața, între orele 4-5 ; și crescută, între orele 9-10 a.m. și seara: 16-20;
– în sarcină, în perioada ovulației, temperatura este mai crescută;
– în timpul desfășurării unor activități; efort fizic, digestie, temperatura corporală crește.